luni, 29 octombrie 2012

Un prieten ca tine


Din seria cartilor deosebit de frumoase despre prietenie, am ales pentru azi cartea scrisa de Julia Hubery si ilustrata minunat de Caroline Padler, Un prieten ca tine (traducere Raluca Sandulescu, editura InfoDar).

  

Doi prieteni complet diferiti unul de celalalt (ca statura, fire sau orice altceva va poate trece prin cap) pleaca, la sugestia Ursului Panda in munti deoarece "sosise vremea pentru calatoria lui speciala".


Maimutica este tot timpul grabita, agitata, artagoasa, pe cand Ursul Panda este exact invers: merge domol deoarece el este mai greoi, este calm si impaciuitor si foarte atent la minunatiile din jurul lor:

Panda mergea incet la umbra frunzisului des. Deodata se opri sa mestece niste bambus si auzi un ciripit: era o pasare colorata si sclipitoare ca un giuvaer.
- Maimutico, vino sa vezi ceva! striga el.
Dar Maimutica nu era nicaieri.
- Sarmana Maimutica, se gandi Panda. E asa grabita ca nu mai observa nimic. Oare unde o fi?


Odata ajunsi la Raul Argintiu, Maimutica incepe sa strige:

- Voi zbura peste rau. Priveste-ma cum zbor, Panda!
- Ai grija, o avertiza Panda, cand Maimutica sari pe crengi.


Inevitabilul se intampla, iar micuta prietena cade in rau:


- Ajutor, incepu sa tipe.
- Sunt aici, striga Panda.
O scoase din apa pe maimutica ce tremura din toate incheieturile si o duse pe mal.
- Uita-te la tine, maimutica! Esti uda leoarca! Oare cum m-am ales cu o prietena ca tine? rase Panda. Haide, te duc in spate.
Maimutica se cuibari in blana moale a ursului.
- Iti multumesc mult, Panda, sopti ea.

A doua dovada de prietenie frumoasa vine tot din partea ursuletului, atunci cand o ia pe galagioasa in spate si urca in felul acesta muntele. Cand ajung sus, se trezeste si ea si o incepe sa tipe la urs reprosandu-i ca este prea lent si ca din cauza lui nu vor mai gasi fluturii de munte, pentru care si venisera!


- Asteapta, striga Panda. Am ramas in urma.
- Dar o sa zboare toti, striga Maimutica si o lua la fuga.

Panda ofta cu tristete si incepu sa urce incet in urma maimutei.


Cartea se termina frumos, se pare ca graba Maimutei fusese inutila, ba chiar au avut de asteptat cei doi prieteni aparitia fluturasilor, timp in care Maimutica incepe sa regreta comportamentul sau fata de ursulet:

- Iarta-ma, Panda, stiu ca sunt o norocoasa sa am un prieten ca tine.
Panda zambi:
- Nicio problema, Maimutico, zise el cu blandete. Tot ce trebuie sa facem acum este sa asteptam in liniste.
Maimutica se aseza langa Panda si incet, incet...sute de fluturi isi intinsera aripile colorate si isi luara zborul.
- Sunt minunati, sopti Maimutica. Iti multumesc, Panda.
Panda o imbratisa si zambi.
- Sunt fericit ca pot sa impart ceva atat de frumos cu o prietena ca tine."

Fluturasii

Tare mult ne-au placut fluturasii in cautarea carora au plecat Panda si Maimutica, deci am decis sa desenam si coloram si noi cativa. 
Pe carton de grosime 300 gr/m patrat, am trasat contur, cu o carioca cu efect de acuarela. Am fost atat de fericita sa va ca si M. reuseste sa deseneze deja un fluturas!!!!!!! 
Dupa ce am trasat contur, am inceput sa ii coloram, in creioane tot cu efect de acuarela.
Ultimul pas a fost acela de a aplica un strop de apa, cu ajutorul unei pensule de grosime medie si a uneia foarte subtiri (M. a ales sa lucreze cu aceasta din urma).


Pe ce continent?

Dupa ce am terminat de lecturat cartea, m-am gandit sa o indrept putin pe M. si inspre studiul continentului Asia. De mult timp mi-am propus sa vopsesc sare in culorile continentelor, pentru ca animalutele despre care urmeaza sa invatam, sa le asezam in "habitatul" lor. 
Am pus sare galbena intr-o cutiuta, iar M. a sarit ca arsa: "Asia, Asia e galbena pe globul nostru, mami!" Acum stiu sigur ca, si datorita acestei carti, cele doua animalute, plus culoarea continentului vor ramane bine intiparite in memoria ei.


Altasul pe care l-am folosit se numeste Primul meu atlas ilustrat al lumii (editura Gama) si l-ati tot vazut printre materialele noastre, ne place foarte mult.



 M. a fost atat de grijulie cu cei doi prieteni, ca o mamica i-a mangaiat inainte de a-i aseza in "culcus", cum numeste ea aceasta cutie, dupa care i-a pus la somnic, deoarece trebuie sa fie obositi dupa atata mers prin munti.


Insa, dupa foarte putin timp, M. mi-a pus urmatoarea intrebare: "Mami, elefantelul nostru este unul asiatic sau african?" Nu imi venea sa cred urechilor, de-abia poate pronunta aceste cuvinte lungi, nu stiu cum de le-a retinut, chiar daca nu de mult am facut lectia pe elefanti! I-am aratat urechile mai micute si curbura in sus de pe spatele figurinei noastre si si-a amintit: este un elefant asiatic. Prin urmare, l-am asezat si pe el in culcus, iar acum avem trei prieteni pentru continentul Asia!


(3 ani si 10 luni)


8 comentarii:

  1. Foarte frumoasa si ingenioasa lectie, Camelia! Imi place si cartea recomandata- mereu gasesc ceva nou la tine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O lectie minunata, o carte de suflet...de ceva timp e cartea preferata a micutei mele si o cere in fiecare seara...e superba. Si tu le-ai prezentat si le-ai imbinat asa cum stii tu mai bine, multumim pentru acest post minunat, Cami!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce carte frumoasa...nu am mai auzit de editura INfo dar! superb tot ce ati facut!
    maimutica e tot din argila???

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumim, Coca!
    Maimutica am facut din argila, insa cele din lectia aceasta sunt toate de la Safari ltd.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur mult ca i-a placut M.-ei cartea! Si noi am petrecut seri asa de frumaose cu ea in brate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, acum imi dau seama ca recomandarea de la tine o aveam!!! Multumim din suflet, cartea chiar e deosebita, ne place si noua atat de mult!

    RăspundețiȘtergere

Traduceți