sâmbătă, 13 octombrie 2012

Ursulet tomnatic printre ursuleti de miere


Astazi este ziua de nastere a mamicii Ursuletilor nazdravaniiar cu aceasta ocazie, nazdravanii au organizat un superb concurs pe blogul lor, concurs numit Ursuleti tomnatici.
LA MULTI ANI, mamica de ursuleti frumosi si nazdravani, va  iubim si apreciem din tot sufletul, asa ca am realizat, special pentru acest eveniment, o activitate ce ne-a incantat atat de mult pe amandoua! 
La inceputul sezonului aduceam natura in casa prin acest "tablou de toamna", cum l-am numit, iar acum, cand frigul este tot mai apasator, am decis sa aducem in casa o mini-padure cu "de toate". Am fost la cules de frunze ruginii, castane si ghinda, dar si o crenguta ce ne-a placut noua mult de tot, am asezat boabe de fasole, alune de padure si nuci (pe fundul cutiei), am adus ariciul Sebastian si merele pe care le aveam facute din argila, dar am mai confectionat si o veverita (Vivi), ciupercute, trei dovlecei, am dorit si merisoare visinii, deci pe unul l-am crosetat, iar pe celalalt, l-am tricotat.
Cum M. indrageste atat de mult Povestile din Padudea Muzicala (Cristina Andone), ariciul acum se numeste Sebastian (prietenul lui Bach), iar veverita este Vivi (prietena lui Vivaldi).
Pentru o excelenta experienta olfactiva am adaugat si doua betigase de scortisoara si un pumn de cuisoare.
In cutia mai mare cu de toate, am asezat trei cutiute mai mici, in care am grupat: ghinda si am asezat ursuletul langa ea, legumele le-am asezat pe un pat de cuisoare, iar peste alune am asezat mere si scortisoara (langa ele am asezat vererita). Merisoarele din lanita le-am asezat pe crenguta adusa de afara si acum arata de parca ar fi vii!
M. a fost foarte harnicuta: a fost atat de incantata cand a auzit ca aducem frunze, ghinda, castane in casuta, iar cand am rugat-o sa ma ajute la asezatul lor in cutiuta de lemn, a sarit in sus de bucurie!
Tot M. a pictat singurica o figurina din lemn (multumim din suflet pentru dar, Claudia!), un ursulet simpatic, pe care il puteti cumpara, impreuna cu multe altele figurine, de aici.
Singura surpriza am avut-o cand am intrebat-o pe M. in ce culoare doreste sa picteze ursuletul. Mi-a raspuns, fara nicio ezitare, ca vrea sa-l faca rosu, cu floricele galbene!!! Nu am intervenit deloc in alegerea ei, m-am conformat, i-am diluat putina vopsea rosie pe care o mai aveam in casa si...m-am pregatit de privit:
Noua tare mult ne place cum si-a gasit ursuletul original loc in acest decor de toamna, dar si printre ursuletii de miere din povestea ce urmeaza:
Imediat dupa ce am terminat craft-ul, M. m-a intrebat: "Mami, nu imi citesti nimic despre ursuleti? Noi nu avem nicio carte cu ursi?!"
Aveam o carte, cumparata de pe elefant.ro, numita Ursuletii de miere (text - Vaclav Chaloupek, fotografii - Jaroslav Vogeltanz, traducere Mihaela Romanita Gadinceanu, edutura All), dar intentionam sa o pastrez pentru cand M. mai creste putin (deoarece textul este destul de lung si nu e adaptat varstei pe care o are M.). Dar, nu am avut incotro, am adus cartea, iar cand M. a vazut primele imagini a inceput sa topaie de fericire si incantare. Am parcurs impreuna primul capitol, eu adaptand si selectand intr-una textul. Acum ma bucur foarte mult ca s-a intamplat asa! Cartea este asemanatoare unui documentar, de altfel a si luat nastere in paralel cu filmarea, de catre Vaclav Chaloupek, a unui scenariu (in anul 2000, in coproductie cu Televiziunea ceha) cu povestiri scurte pentru copii.

Va las si pe voi sa cititi putin din ceea ce ne-a captat noua cel mai mult atentia:

"Ursuletii se nasc in toiul iernii si sunt mult mai putin pregatiti pentru a supravietuii. In general, la nastere cantaresc ceva mai putin de o jumatate de kilogram si in primele zile stau in permanenta lipiti de sfarcurile ursoaicei. Dupa o perioada de patru saptamani ei deschid pentru prima oara ochisorii, iar dupa sase saptamani incep sa distinga mediul inconjurator si sa perceapa primele zgomote. Puii de urs incearca sa mearga dupa opt saptamani, dar se tin bine pe labute numai dupa cea de a zecea saptamana de la nastere. 
Barlogul il parasesc cand ajung la varsta de trei luni si numai dupa varsta de patru luni de existenta pe aceasta lume pornesc la plimbari mai lungi alaturi de mama lor."

"Ursuletii care au numai patru zile nu sunt frumosi, nici macar dragalasi. In locul ochilor au niste fante mici, blana este scurta, labutele sunt mari si golase, cu gheare mari, ascutite, care se prind de orice."
"A avea grija de puii de urs presupune aceeasi munca pe care o faci pentru a ingriji puii de om nou nascuti. In timpul unei zile trebuie sa pregatesti de sase ori laptele, sa-i hranesti, sa-i speli, sa le speli scutecele si carpele, sa le cureti vasele cu care-i hranesti, sa lasi sa li se usuce biberoanele si tetinele."

Daca va intrebati cum de au ajuns ursuletii sa doarma in pat, iata inceputul povestii (nu-i asa ca va pare cunoscuta imaginea, pe mine ma trimite cu gandul direct la Nu ti-e somn, ursuletule?):

"Cand m-am intors, puiutii dormeau linistiti. N-am avut inima sa-i trezesc si de aceea am hotarat sa-mi intind pe jos, langa pat, un cojoc vechi drept asternut.
Este prima noapte si de aceea va las in pat, dar maine, gata, s-a terminat, am spus si simteam cum incet, incet ma cuprinde si pe mine somnul ursuletilor."
"Oare voi credeti ca animalele nu stiu sa vorbeasca?

Dar de unde, ele vorbesc si va spun cat se poate de clar cat de mult va iubesc. Va spun dintr-o privire sau cu o atingere de labuta, dar voi nu trebuie decat sa invatati graiul lor. "
"Ursuletii se manifestau zgomotos in mai multe feluri, scanceau multumiti cand sugeau degetul cuiva, maraiau furiosi cand ajungeau unul peste altul, si mormaiau nervosi, cand erau flamanzi sau cand erau luati in brate neglijent, fara delicatete."
Este o carte frumoasa si extrem de calda, prezentata din perspectiva unui om care doreste sa demonstreze cat de mult seamana sufletul si comportamentul ursului, cu cel al unui om.
De ce i-a numit "ursuleti de miere"?

"Au trecut cateva zile. Nazdravanii ursuleti s-au obisnuit cu mine atat de mult, ca nu ma lasau nici o clipa sa-i uit...doreau sa le acord toata atentia mea, tot timpul. Daca nu dormeau, nu vroiau sa stea singuri. 
Intr-o dimineata soarele incalzea atat de tare, incat a reusit sa trezeasca primele albine din stupi. [...] In acea seara i-am hranit cu miere si i-am luat pentru putin timp in pat cu mine.
Ziua de primavara m-a toropit si pe mine asa ca am adormit repede, desigur, spre marea bucurie a ursuletilor, care dormeau printre perne, asa de frumos."

 Pe noi ne-a convins, am ras, am plans, asteptam cu nerabdare sa citim capitolele urmatoare!


(3 ani si 10 luni)


12 comentarii:

  1. Ce activitate frumoasa! Parca si simt mirosul de scortisoara si cuisoare :) Atat de mult imi place toamna!
    Camelia, nu pot sa nu te laud, dovleceii arata super, la fel si veverita si ariciul si ciupercutele. Ce mult mi-ar placea sa avem si noi, nu am prins inca curaj sa ma apuc de lucru, mi se pare atat de greu.
    Sa aveti un sfarsit de saptamana minunat. Va pupam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim din suflet, Roxana, ma bucur atat de mult ca iti place sensory bin-ul nostru!
      Da, M. e topita si ea dupa mirosul de scortisoara, de cand am terminat, doar placinta cu mere zice ca face :))).
      Trebuie sa te apuci, daca esti atat de fascinata de hobby-ul acesta! Si pentru mine acesta a fost inceputul.
      Va imbratisam si noi cu mult drag, weekend superb sa aveti!

      Ștergere
  2. Ce tablou frumos! Si ce frumos ati incadrat cartea cu ursuleti in peisaj! Bravo, M. pentru ursuletul rosu cu flori galbene! E foarte reusit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim mult, Raluca!
    Ursuletul e "one of a kind" acum :))). Va ramane o amintire frumoasa de tot.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos arată totul! Minunat! Ciupercutele voastre mai ales imi fac pofta! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim!! Si mie imi plac atat de mult ciupercutele cu piciorul alb, si palarie rosie cu bulinute :).

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce frumos arata totul! Imi plac la nebunie dovleacul, ciupecutele, veverita, nici nu stiu pe care sa o admir mai tare. Minunat1 Mi-ar placea sa am si eu mai mult talent la modelat. Ma mai inspir de la tine, asteptam noi tutoriale cand mai ai timp.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc din suflet, Valentina!
    Uite, acesta este un tutorial foarte dragut pentru dovlecel: http://www.youtube.com/watch?v=Wkp-OZPqmQI
    Pentru veverita de aici m-am inspirat: http://www.youtube.com/watch?v=-BQyHZjlAFw (chiar daca nu este foarte clar, dar e un punct de pornire).
    Va pupic mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Vai, deci dovlecelul, merele, para, aricelul, toate minunile acelea sunt modelate de tine, Camelia? Esti eroul meu, sa stii. Sursa de mare inspiratie. Ce argila folosesti? Si culorile cu care le-ai pictat sunt acrilice?
    Eu intrasem pe blog sa mai citesc o data postarea cu mesteritul globurilor, caci am gasit unul numai bun de transformat. Asta, ca sa nu crezi ca folosesc cuvinte mari spunand ca esti sursa mea de inspiratie. Oare ai idee cat de mult ma bucur ca te-am gasit? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dana, m-ai coplesit cu totul! Iti multumesc din suflet pentru aprecieri, esti tare scumpa! Da, toate sunt facute de mainile mele :))).
    Folosesc Fimo (Soft), dar si Cernit (mai ales la rosu, il folosesc pe cel Christmas Red, e cel mai cel, dar si la auriu, argintiu si unele nuante de albastru).
    Toate vopselele pe care le folosesc sunt acrilice, da.
    Te imbratisez, mi-ai facut ziua mai frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi mai şi răspunzi rapid la nelamuririle oamenilor:). Am căutat in postările mai vechi şi mi-am dat seama că-i vorba de argilă polimerică; nu ştiu nimic despre, merg să caut pe internet; tot ce aş vrea de la ea este să fie mai rezistentă decât cea cu uscare la aer cu care mai incerc eu când şi când diverse chestii (dar nu am depăşit stadiul de biluţe/mărgeluţe şi oameni de zăpadă), lucruri care ajung sa se sparga destul de repede în graba jocului fetitei de 3 ani.
    Aştept cu nerăbdare seara, să pot viziona de pe calculator tutorialele din linkurile lăsate de tine.

    Te îmbrăţişez şi iţi sunt sincer recunoscătoare că iţi rupi din timp ca să ai grijă de acest blog.

    RăspundețiȘtergere
  11. :))))) Da, lucrez cu M. si am calculatorul langa mine, deci aud cand intra vreun mail.
    Dana, argila polimerica este muuult mai rezistenta decat ce cu uscare la aer. Chiar acum 5 minute ne-a cauzut Peppa de la vreo 2 m inaltime (din balonul pe care l-am facut aici: http://micatelierdecreatie.blogspot.ro/2012/06/peppas-balloon-adventure.html) si este intacta!!!
    E bine daca intri deseara, caci pregatesc un material care cu siguranta va fi pe gustul tau.
    Te imbratisez inca o data, multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Traduceți