vineri, 7 decembrie 2012

Stejarul pitic, cel mai bun tatic! (1)

Una dintre cele mai frumoase surprize/cadouri de care a avut M. parte de ziua ei, o reprezinta aceasta carte, primita chiar de la autoarea ei, Victoria Patrascu, dimpreuna cu o dedicatie calda si o scrisoare adresata exclusiv M-ei! Este prima scrisoare pe care o primeste, deci e cu atat mai pretioasa si va ramane cu siguranta in memoria noastra, a intregii ei familii.
Imi amintesc perfect reactia ei la primirea coletului: a trebuit sa il deschidem in mijlocul magazinului in care ne aflam, sa-i dam cartea in brate si sa-i citim pe loc scrisoarea adresata doar ei! Radia de fericire si mandrie, si chiar daca afara era destul de rece, a tinut cartea la subrat pana cand a ajuns acasa, nelasand pe nimeni sa puna mana pe ea...
Stia doar cum se numeste si faptul ca era scrisa de catre doamna care a scris una dintre cartile cele mai dragi sufletului ei, Ziua in care a fugit somnul, carte pe care, intr-o vreme, o recita pe de rost, atat de mult ii placea!


Eu va recomand din tot sufletul ambele carti si va veti da seama pe parcursul articolului meu de azi care sunt motivele pentru care fac acest lucru.

M-am intrebat adesea oare de ce ii place copilului meu o anumita carte mai mult decat alta sau, invers, de ce o anumita carte nu este deloc pe gustul ei si sunt sigura ca toti parintii facem asta... Reactia ei la Ziua in care a fugit somnul m-a facut sa analizez cu atentie textul, felul in care e scris, sa ma gandesc mai intens la tematica, iar dupa ce am citit, pe site-ul ed. Cartea Copiilor faptul ca "in 2008, povestea Stejarul pitic, cel mai bun tătic, sub formă de piesă de teatru, a fost difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România) şi a fost selecţionată la International Children's and Youth Radio Drama Festival, desfăşurat la Bratislava", s-a facut lumina si in capul meu!
Asta era, asta imi placea si mie pe masura ca ii citeam M-ei: autoarea "vorbeste direct" cu cei mici, foloseste formule de adresare exact ca intr-o piesa de teatru, ceea ce-i tine cu sufletul la gura, implicati si extrem de atenti in permanenta. Imi place sa-mi schimb vocea cand schimb personajul, imi place sa dramatizez la maximum cartile, iar textele Victoriei Patrascu iti permit acest lucru din belsug! Copilul se simte prins direct in poveste, foarte important in bunul mers al cartii, mai ales atunci cand cand aceasta "ii vorbeste".
M. reactioneaza foarte bine la genul acesta de carti, ea nefiind copilul pe care sa-l asezi undeva si sa-i citesti fara sa te intrerupa. Ea e copilul care pune zeci de intrebari pe minut, iar cand cartea in sine vine in intampinarea impulsurilor sale de curiozitate si dorinta de a se implica, trup si suflet in text, totul se transforma intr-o experienta foarte reusita. Ochisorii sunt mari pe tot parcursul lecturii si "pandeste" cu mare interes replici precum cele de mai jos, din dorinta de a-si demonstra participarea:

"A fost odata, la marginea unei paduri, un stejar batran. "Ei si ce?! Ce mare lucru un stejar la marginea unei paduri", vor spune unii dintre voi. Stati asa! Nu plecati! Nu v-am spus inca totul despre el. Era un stajar mai altfel decat ceilalti."

Tot ceea ce scrie Victoria Patrascu este rupt din realitatea noastra cotidiana, din realitatea in care cresc, se dezvolta, evolueaza sau involueaza copiii nostri, ceea ce iarasi mi se pare atragator pentru cei mici, dar si datator de morale la tot pasul!


Asadar, vorbim despre o carte adresata copilasilor intre 3-10 ani, aparuta recent la editura Cartea Copiilor, scrisa de Victoria Patrascu si ilustrata de Livia Coloji (pe care, cu siguranta v-o amintiti in postura de ilustratoare a cartilor Luciei Muntean). Pretul la care se vinde momentan este unul special, deoarece proiectul editorial este subventionat de Administratia Cultural National.

Cuprinde cinci povesti, cu teme diferite, povesti pe care voi incerca sa vi le prezit, dar puteti considera ca aveti in fata cinci carticele intr-una singura la acest pret, atat de bogate sunt in text si ilustratie, in mesaje si invataminte. Este si motivul pentru care nu le pot cuprinde intr-un singur articol/activitate.

Stejarul pitic, cel mai bun tatic!

Incep prin a va prezenta prima poveste, Stejarul pitic, cel mai bun tatic!, ce mie mi se pare a fi un adevarat elogiu adus iubirii in general, dar in special unul adus miracolelor si schimbarilor pe care le atrag dupa sine iubirea pe care o nutrim pentru copiii nostri.


"In timp ce toti fratii lui crescusera inalti, cu varfurile undeva in nori, Stejarel, ca asa i se spunea, ramasese mic. Nu crescuse mai inalt de-un stat de om, cu toate ca, de-acuma, era batran, avea aproape o suta de ani. Era un stajar pitic. Inlemnise asa, gros si noduros, pe cand fratii lui crescusera inalti si falnici. Fiind atat de scund, de multa vreme nici nu mai ajungea sa stea de vorba cu ei. Auzea doar murmur venind de undeva de sus, dar de vorbit, cum sa le vorbeasca? Si, ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, in toata viata lui nici macar una dinter ghindele sale nu se dovedise roditoare. Nici un pui de stajar nu se nascuse la poalele lui... Asa ca, de atata singuratate, stejarul nostru se facuse morocanos si uracios. [...] Fusese singur si trist atata vreme, incat inima i se uscase. Credea ca nimeni, niciodata, nu-i va fi prieten...[...] Statea ca intr-un somn fara vise, cari pentru a visa ceva trebuie sa stii sa aduni in fiecare zi stropi de culoare si zambete in suflet."


Singura vietuitoare ce ajunge sa-si gaseasca adapost in Stejarel este paianjenul Tricotici, "un paianjen negru, cu picioare lungi si ochi mari, bulbucati, care-si tesuse panza deasupra singurei scorburi a lui Stejarel."
Insa, printr-un concurs nefericit de intamplari, intr-o buna zi, un nou personaj ajunge sa se adaposteasca in scorbura, "era ceva mic si cafeniu, care scancea incetisor", un pui de veverita, pe care cei doi decid sa-l numeasca Bruni, datorita culorii blanitei sale.
Este momentul in care stejarul pitic se metamorfozeaza. Initial, este extrem de suparat si deranjat de noua prezenta, lamentandu-se intr-una ca un copil imbufnat:

"- Nu se poate! Ce cauta el la mine? Hm! N-am nevoie de musafiri. Destul ca te suport pe tine, mormai acru Stejarel.
[...] - Si eu ce ma fac? Ce ma fac acum? intreba ingrozit stejatul pitic."

Si urmeaza marea revelatie:

- Ce te faci, ce ta faci? il ingana amuzat Tricotici, rotindu-si ochii mari. Te faci tatal ei. Asta te faci.
- Tata?!...Cum adica tata? Pai, eu n-am fost niciodata tata. N-am avut pe nimeni...niciodata...
[...] Stejarel incepu sa se foiasca, sa se muta fastacit de pe-o radacina pe alta si sa-si legene usurel frunzele. Incetisor, copacul prinde a-si da seama de miscarile puiului de veverita. Il simti in el cum se culcuseste usurel: ceva mic, pufos si cald. Si, pentru prima oara in viata lui, se induiosa. [...] Stejarel continua sa se legene cu grija, emotionat. Ce era cu el? Unde se topise toata supararea lui? Cu infiorare, simtea cum seva ii aducea ecoul respiratiei linistite a puiului din scorbura.
- Sunt tatal tau, ii sopti, fermecat, copacul."


Povestea lor continua frumos de tot, dar va las sa descoperiti singuri partea cea mai frumoasa si induiosatoare a ei!


Noi am lecturat de foarte multe ori deja intreaga povestea. M. se emotioneaza si scoate tot felul de sunete amuzante pe masura ce o aude, isi strange manutele in jurul obrajorilor si rade infundat, sau suspina trist. Sunt reactii ce ma incurajeaza, dupa cum va spuneam si la inceputul articolului, sa v-o recomand cu tot dragul.


In stilul in care v-am obisnuit deja, am realizat cartonase Montessori pentru stejar (copacul, florile, frunza si ghinda), dar si o fisa alb-negru, pe care cel mic sa o coloreze si care cuprinde copacul, frunza si ghinda (fructul).


Daca doriti, puteti descarca fisele de aici (varianta color) si de  aici (varianta de colorat).



Pentru ca joaca sa fie mai placuta, mami a modelat-o, din argila polimerica, pe veverita Bruni. Pe post de Tricotici am folosit paianjenul pe care l-am facut pentru aceasta activitate, iar pe post de Stejarel, am folosit o figurina de lemn cumparata de aici.



Mult spor la citit va uram si voua si va dam o noua intalnire pentru povestea urmatoarelor patru aventuri din aceasta carte tare draga noua!

(4 ani)



5 comentarii:

  1. tare frumoasa lectie! ca de obicei de altfel!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos! Cartea ne asteapta si pe noi in biblioteca, acum o s-o citim cu gandul la voi. (Numai un ganf carcotas, ca nu ma pot abtine: asa e de maruntel scrisaaa! Of! As fi platit cativa lei in plus pentru un text un pic mai aerisit, mai odihnitor pentru ochi! Gata gandul carcotas!)

    Abia astept sa citesc si celelalte articole despre carte!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim frumos, Andru!
    Te asteptam cu mult drag la .... continuare :).

    RăspundețiȘtergere
  4. De maine purced la cautarea ei.Nu am citit despre ce este vorba in ea pentru ca nu vreau sa stric misterul dar o voi cauta pana o voi gasi.Am remarcat ca desenele sunt facute de altcineva.Oh,abia astept s-o gasesc!

    RăspundețiȘtergere

Traduceți