vineri, 8 februarie 2013

Povestile domnisoarei Firicel

Azi doresc sa va prezint una dintre cele mai indragite carti din casa noastra, Povestile domnisoarei Firicel, scrisa de Andreea Demirgian si ilustrata de Oana Bucur (editura Aramis).


Imi amintesc perfect de ziua in care am primit aceasta carte, starea pe care am simtit-o la vederea ei: ajunsese coletul cu ceea ce comandasem pentru sarbatori, carti despre care, in mare parte deja v-am povestit, altele pe care le pastram pentru momente precum acesta, in care M. sa fie pregatita pentru ele...

Am scos cartea din pachet cu senzatia ca pun mana pe o comoara - era finuta de tot, desi in format mare, eleganta, in tipla (ceea ce ador pana la cer si inapoi, caci foarte multe carti ajung la noi atat de prafuite, incat iti vine sa fugi de ele, motiv pentru care tot timpul ramanem in pana de alcool sanitar). De pe coperta lucioasa te farmeca o fetita cu o mutrita ce te topeste din prima secunda in care o vezi - pe chipul ei radiaza o seninatate si o liniste atat de molipsitoare!

A urmat surpriza de a gasi un cd audio, pe care se gasesc toate povestile (Un pui de arici cu ochii mici, Doua anotimpuri, De ce merg copiii la gradinita?, O poveste despre ingeri, Povestea printesei Imputicel, Povestea pasarii maiestre si Secretul ciocolatei), in lectura fenomenala a Andreei Demirgian, insasi autoarea cartii!

Ei, si cand am deschis cartea, mi s-a taiat rasuflarea - ilustratiile Oanei Bucur te vrajesc inca de pe coperta, dupa cum va spuneam, iar interiorul este... magic! Punerea in pagina este geniala - la mijlocul cartii, pe o hartie galbuie, ca de papirus, se insira toate textele povestilor. Ilustratiile povestilor incadreaza superb textul acestora.



Recunosc, m-am bucurat cand am vazut cd-ul, dar nu ma asteptam ca M. sa fie extraordinar de incantata de el - ea are o fixatie, nu ii place sa asculte voci straine sub nicio forma, in special inainte de somnic. Ei trebuie sa-i citesti si cate 4-5 carti deodata, pana cand iti amorteste limba si tot nu se indura sa-ti dea o pauza si sa lase "alte voci" sa-i spuna povesti.

Ei bine, cartea aceasta inseamna pentru noi trecerea unui urias prag! De ce? Pentru ca este pentru prima oara cand M. doreste sa asculte povesti audio! Mai mult decat atat, de zile intregi, doar asta vrea sa mai asculte, doar domnisoara Firicel o duce pe bratele lui Mos Ene.

Vocea Andreei este deosebita si veti simti, din prima clipa, diferenta dintre lectura ei si una, sa spunem, a unui actor - ea a scris cartea, ea stie si simte exact ce sa puncteze si sa accentueze, ea stie unde sa nuanteze sau sa inmoaie vocea atunci cand vorbeste cu puiul ei.

Cred ca asta a simtit si M. din prima clipa, o voce de mama ce isi insoteste micuta in minunata lume a aventurilor copilariei. 
L-am luat si noi la brat pe motanul lui Firicel, domnul Narcis, si am purces la drum!
In gradina ca de vis a lui Firicel, am intalnit, sub o frunza, un "pui de arici cu ochii mici", care, atras de mirosul laptelui din castronelul domnului Narcis, s-a ratacit de mamica lui.

"Ia te uita! Ce-o mai fi si asta? Ai zice ca e soricel, dar n-am mai vazut pana acum soricei asa teposi! Ai grija, Narcis, sa nu te intepe la nas! ii striga ea motanului care incerca sa se lamureasca in felul pisicilor: mirosindu-l pe puiul de arici."

Cu mic, cu mare, am plecat cu totii in cautarea mamicii puiului de arici:

" Narcis, motanul, alerga repede, repede, in stanga si in dreapta, spunandu-le tuturor ca un pui de airici s-a ratacit de mamica lui si trebuie neaparat sa o gaseasca. In scurt timp, lebedele incepura sa zboare pe deasupra gradinii, incercand sa vada de sus daca nu e vreo mamica suparata ca si-a pierdut puiul."

Dar...va las pe voi sa descoperiti deznodamantul!


Mai apoi, ne-am asezat, impreuna cu Firicel, "la fereastra sa cu perdelute rosii", pentru a constata miracolul din natura, trecerea de la un anotimp, la altul:

"- Ce-o mai fi si asta? Domnule Narcis, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din gradina? [...]
- Repede, s-o intrebam pe Mama [...]
- Mami, Mami... cineva a colorat frunzele din gradina! Ieri erau verzi si astazi, ia uite! [...]
- E toamna, Firicel. [...] Toamna nu este doar un pictor iscusit, ci ii place si sa teasa covoare din frunze colorate.
- De ce?
- Ca sa tina cald pamantului. Toamna vanturile sunt reci si soarele nu mai are la fel de multa putere sa incalzeasca pamantul. Ca sa nu-i fie frig, toamna asterne frunzele colorate care ii tin de cald pamantului. [...]
- Iarna pune o paturica alba si pufoasa peste pamant si peste copaci. Ai sa vezi ca intr-o dimineata din noiembrie sau decembrie toate crengile copacilor vor fi desenate cu alb. "

Am aflat si de ce merg copiii la gradinita, cum arata o gradinita, o doamna educatoare...
Am trecut, cu mult haz, intelepciune si talc, impreuna cu printesa Imputicel, prin neplacerile pe care le aduce dupa sine proasta igiena corporala.


Am vazut cu ochii nostri cum arata o pasare maiastra, si ne-am minunat de faptul ca mananca nici mai mult, nici mai putin de sapte stafide!

"Secretul ciocolatei" este perfecta, nu doar pentru copilasi, ci si pentru parintii acestora! Sfaturile primite sunt utile, logice, numai bune de urmat.


Toate cele sapte povesti sunt fascinante, educative, antrenante, insa M. s-a "lipit" iremediabil de cea numita "O poveste despre ingeri".
Daca nu de mult, ii citeam M-ei despre bunicii care imbatranesc (Bunicii mei sunt speciali), azi, mana in mana cu Firicel, a aflat cum acestia devin ingeri dupa ce isi termina treaba pe pamant:

"Uite cum stau lucrurile. La inceput, cand tu erai mica, inainte sa te nasti, erai sus in Ceruri si, asezata pe un norisor, te uitai spre Pamant [...] Ei bine intr-o zi cand priveai in jos, ne-ai vazut pe noi...
- Pe vooooi? se mira Firicel.
Da. Si ai zis: Vaaai uite-o pe mamica mea! Uite-l pe taticul meu! Ia sa ma duc eu repejos la ei ca tare sunt singuri pe-acolo, fara mine. Si-ai venit pe lume!
[...] In fiecare zi cresti cate putin [...], intr-o zi, un alt copilas o sa te priveasca de sus si o sa zica: uite-o pe mamica mea. Si ai sa fii si tu mamica!
[...] Si cand bebelusul tau va fi copil mare si eu imi voi fi terminat treburile pe-aici, am sa ma duc sa ma odihnesc pe un norisor. Si daca am fost destul de cuminte si mi-am facut bine treaba pe Pamant, am sa devin Inger cu aripi albe. Iar tu n-ai sa plangi, pentru ca ai sa stii ca de acolo, de sus, eu te privesc si te ocrotesc asa cum pe Buni o ocroteste acum mama ei si cum ea ne va ocroti pe noi, cand va veni vremea ca si ea sa se odihneasca pe un nor."

Da, aceasta poveste i-a placut M-ei cel mai mult si am eu o senzatie ca nu este singurul copilas care reactioneaza in acest mod. 
I-a placut mult, dar s-a lasat si cu plansete amare, caci ea nu accepta inca nici in ruptul capului ideea despartirii de mami si de tati, deci vom mai avea mult de citit si de lucrat la acest capitol. 
Am aflat si ca suntem bunicii lui Fufu, iar jocul ce a urmat a mai inviorat atmosfera si alungat lacrimile...
Cel putin ea si-a intrat perfect in rolul de mamica, in ultimul timp dorind pana si sa o si hraneasca in modul cel mai natural posibil...


Firicel, ne-am simtit minunat in lumea ta, in care ne-ai primit cu atata caldura. Te imbratisam cu mult drag, iar motanului Narcis ii aplicam, pe nasuc, un pupic pufos, ca de zapada usoara (cat sa nu-i deranjam blanita alba).

(4 ani si 2 luni)


14 comentarii:

  1. Cd-ul cu povestile drei Firicel sunt de un an in topul preferintelor noastre!Cred ca timp de cateva luni, fara exagerare, nu trecea zi in care sa nu ascultam tot cd-ul. Si chiar saptamana aceasta a vrut sa mai asculte povestea cu ariciul :) tare frumoase sunt micile povestiri.De curand am cumparat din aceasi serie "Calatorie prin curcubeu" si sper sa aibe acelas succes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult sa aud asta, Mari! Asa suntem si noi...ascultam la nesfarsit, tot, cap-coada :)
      Sa aveti o zi minunata!

      Ștergere
  2. Oh, de cateva ori am pus si eu cartea asta in cosul virtual la o librarie online, si cum am ramas nehotarata in privinta intregului continut si a sumei finale. am anulat totul.
    :(
    Ambele carti ale Adei le voi cumpara. e doar o problema de timp. am doua liste cu carti. una pentru copiii mei , alta pentru mine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sakura, stiu cum e...cu totii facem acest "exercitiu". E si motivul pentru care ma straduiesc sa prezit cat mai complex cartile bune, pentru ca parintilor sa le fie putin mai usor sa faca niste selectii.
      Va imbratisez cu mult drag!

      Ștergere
  3. superba prezentarea cartii!! cu siguranta, va veni si la noi acasa domnisoara Firicel! Multumim mult, Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur mult ca iti place, Coca!
    Iti multumesc si de-abia astept sa imi spui cum au primit-o ursuletii pe Firicel :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si noua ne place domnisoara Firicel. Povestile ei sunt frumoase, iar "invatatura" de desprins e tesuta abil in intamplari, personaje. Lucru mare, spun eu, pentru ca am dat si peste carti contemporane pentru copii in care mesajul e asa de ostentativ moralizator, ca Una le-a respins imediat.

    Iar curajul de a ataca teme grele (mai ales in felul echilibrat si empatic in care o face Andreea Demirgian) e iar un lucru maaare de tot.

    In schimb, Una nu s-a putut impaca defel cu povestile audio. De, ar trebui sa taca si sa asculte, doua lucruri de-a dreptul scandaloase pentru ea! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa e, Andru, ai mare dreptate.
    In privinta povestilor audio, iar spun ca piticele noastre sunt facute din acelasi aluat :)))) Nu stiu prin ce minuuuuunneeeee, in cazul domnisoarei Firicel, M. taaaaceeeeeeeeeee mac! Unic si irepetabil, daca ma intrebi pe mine - am luat avant, am mai cumparat o carte cu povesti audio si ce crezi? Respinge pana si ideea, nu a vrut sa asculte nici macar o singura secunda cd-ul...
    Va imbratisez cu mult drag

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc frumos, foarte buna cronica, ma bucur ca ii plac fetitei tale povestile.

    RăspundețiȘtergere
  8. Noi iti multumim, Ada si imbratisam cu mult drag fiecare Firicel din viata ta!
    Noi am vrea sa te auzim cat de mult s-ar putea...dupa cum tot scriu, singura voce "straina" din viata M-ei este a ta.
    De-abia asteptam sa achizitionam si "Calatorie prin curcubeu"!

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumos,delicat,dichisit,la obiect!Elemente definitorii pentru orice autor de carte ce se doreste a fi promovat.
    Prezentarile tale,pentru ca nu le pot numi recenzii,ele neavand nici un element critic,nu fac decat sa sporeasca dorinta cititorului de a achizitiona cartea,daca se poate, instant.
    Trebuie sa recunosc ca, asa scocioratoare de carti cum sunt, nu am auzit si.....nici vazut acesta carte NICAIERI.
    Pana astazi!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ioana, cat de mult ma bucur ca iti pot prezenta ceva nou!
    Eu am descoperit-o pe Andreea Demirgian de sarbatori, cand citeam "Primele daruri de Craciun" si cand traducerea mi-a placut atat de mult, incat am dorit sa vad cine este autoarea ei.
    Atunci am vazut "Povestile domnisoarei Firicel" si nu m-am putut abtine, am comandat-o pe loc!
    Acum imi doresc sa cumpar si "Calatorie prin curcubeu" (tocmai am auzit lecturata una dintre povesti pe blogul Andreei si mi-a picat cu tronc). Iti las linkul, sunt sigura ca iti va placea mult:http://www.injoaca.ro/mediateca/calatorie-prin-curcubeu/
    Tot acolo vei descoperi o carte absolut fantastica, tradusa tot de ea, "Basmele padurii"(http://www.carteacopiilor.ro/catalog_basmele_padurii.php), pe care daca nu o aveti, iti recomand din suflet sa o cumperi - noi am lucrat o singura data din ea, pe tema "Japonia", pentru ca am asteptat ca M. sa mai creasca putin, sa invatam mai multe despre tari si abia dupa aceea sa o "atacam".

    Va imbratisam cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumim pentru frumoasa prezentare, ne-ai facut pofta, o sa comandam si noi.

    RăspundețiȘtergere

Traduceți