marți, 24 septembrie 2013

Sylvester and the Magic Pebble

Doamne, cat am mai plans amandoua in timp ce am lecturat aceasta carte!

Mai tineti minte cum va spuneam, in acest articol, ca povestea lui Willow ar trebui sa existe in fiecare familie ce are copilasi? Acelasi lucru il spun si despre cartea de fata - este atat de impresionanta si emotionanta, incat eu as miza pe ea, fara nicio ezitare, atunci cand ar trebui sa aleg un cadou de zi de nastere sau de Craciun!

Prezentarea cartii

Scrisa si ilustrata de catre William Steig, aceasta carte a castigat medalia Caldecott, despre care puteti citi mai multe aici daca sunteti curiosi. 
Atunci cand am cumparat-o, eu am ales varianta (aceasta) insotita de CD audio, in special din cauza faptului ca lectura ii apartine minunatului actor James Earl Jones, a carui voce profunda, grava dar plina de emotie, se potriveste atat de bine cu tema cartii.
Daca in cartea cu Willow eram invatati sa lasam imaginatia copiilor libera, sa avem maximum de incredere in puterea lor de creatie, in capacitatea lor de sinteza, in Sylvester and the Magic Pebble ne concentram asupra iubirii fara margini a parintilor pentru copii si a copiilor fata de parintii lor,  asupra repercusiunilor unei decizii nefericite, luate intr-un moment de soc, de mare tensiune, precum si asupra importantei pastrarii eu-lui propriu.
Insa, poate cea mai imporanta lectie este aceea a puterii dorintelor pe care ni le punem pe parcursul vietii, a modului in care ne invatam micutii sa dozeze si prioritizeze dorintele, visele - ce este mai important pentru noi, ce ne dorim cu adevarat si cat de fericiti/nefericiti suntem in urma indeplinirii dorintelor noastre? Oare se pot "cererile" noastre intoarce asupra noastra precum un bumerang? 

Iata si povestea, foarte pe scurt: magarusul Sylvester Duncan locuia, impreuna cu mama si tatal lui, in Oatsdale, pe Acorn Road. Unul dintre hobby-urile lui era acela de a colectiona pietricele de forme si culori neobisnuite.
Intr-o zi ploioasa gaseste o pietricica superba, perfect rotunda, rosie. Atunci cand incepe sa tremure de frig, ii trece prin cap gandul "I wish it would stop raining", iar ploaia inceteaza ca prin minune!
Atunci realizeaza el ca tocmai a gasit o piatra cu puteri magice, ce le va asigura parintilor, vecinilor, prietenilor, cunoscutilor, intregii lumii, un trai fara griji de acum inainte.
Credeati ca altruismul, usoara naivitate si sufletul de aur al lui Sylvester il vor salva de la tragedia care va urma? Ei bine, nu! Asa se intampla si in viata adevarata - nu ajunge sa fii un om bun, trebuie sa ai si discernamant, putere de reactie in fata problemelor ce se ivesc, pe nesimtite in vietile noastre.

Ce lectie mai complexa le-am putea oferi copiilor nostri, decat exemplul lui Sylvester? Acesta, pe cand visa la modul in care pietricica va ajuta toti oamenii de pe pamant, se trezeste, brusc, fata in fata cu un leu fioros, care e gata sa-l manance. Dorinta ce ii trece atunci prin cap este una dintre cele mai bizare, mai nefericite, aceea de a se transforma intr-o stanca!
He could have wished the lion would turn into a butterfly or a daisy or a gnat. He could have wished many things, but he panicked and couldn't think carefully.
"I wish I were a rock," he said, and he became a rock.
Ei, si acum incepe partea sfasietoare a cartii - autorul reuseste sa descrie starile sufletesti ale parintilor si pe ale lui Sylvester cu o putere incredibila - reusim sa intram atat de bine in pielea personajelor, incat ne cutremuram in fata durerii percepute de ambele parti. 
Copiii se vor identifica din primele secunde cu magarusul atat de speriat, ramas fara parinti, care isi doreste atat de mult sa redevina el insusi, fara sorti de izbanda insa:

And there was Sylvester, a rock on Strawberry Hill, with the magic pebble lying right beside on the ground, and he was unable to pick it up. [...]
His thoughts began to race like mad. He was scared and worried. Being helpless, he felt hopeless. He imagined all the possibilities, and eventually he realized that his only chance of becoming himself again was for someone to find the red pebble and to wish that the rock next to it would be a donkey. Someone would surely find the red pebble - it was so bright and shiny - but what on earth would make them wish that a rock were a donkey? That chance was one in a billion at best.
Cat despre modul in care parintintii vor percepe durerea din familia lui Sylvester ... nici nu va pot descrie starea sfasietoare si deznadajduita in care m-am simtit eu:

Meanwhile, back at home, Mr. and Mrs. Duncan paced the floor, frantic with worry. Sylvester had never come home later than dinner time. [...]
Mrs. Duncan cried a lot and Mr. Duncan did his best to soothe her. Both longed to have their dear son with them.
"I will never scold Sylvester again as long as I live," said Mrs. Duncan, "no matter what he does."
After a month of searching the same place over and over again, and inquiring of the same animals over and over again, Mr. and Mrs. Duncan no longer knew what to do. They concluded that something dreadful must have happened and that they would probably never see their son again. (Though all the time he was less than a mile away.)

Fragmentul ce pe mine m-a tulburat cel mai mult este:

They tried their best to be happy, to go about their usual ways. But their usual ways included Sylvester and they were always reminded of him. They were miserable. Life had no meaning for them anymore.
Finalul cartii este unul frumos, nu vreau sa va stric placerea descoperirii lui, pot doar sa concluzionez intr-un singur mod: accidente se intampla la tot pasul si, de foarte multe ori, ceea ce ne aduce o bucurie imensa, ne poate intoarce o foarte mare durere. 
Putem doar sa ne bucuram de fiecare secunda in care suntem impreuna cu familia noastra, sa ne pretuim unii pe altii si sa le spunem copiilor nostri, si de 1 milion de ori pe zi, daca avem ocazia, cat de mult ii iubim!

Pana la urma, care este cea mai arzatoare dorinta a oricarui om de pe pamant? Intrebati-va puiutii, vedeti ce va raspund inainte si dupa ce le cititi cartea. Va asigur, raspunsurile lor vor fi semnificativ diferite.

Dorinta

Foarte mult mi-am dorit sa lucrez cu M. mai profund pe aceasta carte.
Evident, si noi am pus intrebarea: "Daca ai avea o pietricica magica, ce dorinta ti-ai pune?"
Inainte de a-i citi cartea, a raspuns fara nicio ezitare: "Tort!" (cred ca simte aer de zi de nastere), iar dupa lectura, si-a infasurat puternic bratele in jurul gatului meu si, plangand, mi-a spus: "Mami, tortul poate astepta. Cel mai mult mi-as dori sa raman mica, iar mami si tati sa ma iubeasca si sa fie cu mine toata viata, exact ca acum!"

Board game

Joaca noastra s-a rotunjit frumos cu ajutorul unui joc frumos, pe care l-am printat de (aici si aici) - prin el am putut sa verificam cat de atente am fost pe parcursul lecturii.
Se printeaza tabla de joc (noi am si laminat-o), precum si cartonasele cu intrebari.
Evident, pornind de la aceasta idee, puteti realiza noi cartonase cu intrebari, in functie si de varsta micutilor vostri, de numarul de jucatori etc.
Primul jucator ridica un cartonas si, daca stie sa raspunda la intrebarea de pe el, are dreptul sa dea cu zarul. 

Momentele in care M. tipa de bucurie atunci cand da un raspuns corect la o intrebare sunt printe cele mai frumoase "imagini" pe care le vad in fata mea atunci cand inchid ochii si incerc sa mi-o imaginez. Eu mi-as dori sa am simtul ei de competitie, mi-as dori sa am puterea de a chiui cu atata putere atunci cand obtin un rezultat pozitiv. Poate de aceea ne si bate pe amandoi la orice joc de societate...

Coloram

Stiti deja cat de mult ii place M-ei sa coloreze, iar atunci cand ii pot oferi fise de colorat cu personaje din carti, bucuria ei este inzecita. Am cautat mult, dar pana la urma am gasit (aici) un desen tare frumos, unul care surprinde scena finala a cartii, aceea in care intreaga familie a ajuns acasa si se imbratiseaza.

Video "Sylvester and the Magic Pebble"

Am topait de fericire cand am gasit o varianta foarte placuta de lectura a cartii! Puteti vedea/asculta intreaga carte si decide de unii singuri daca doriti sa investiti in ea sau nu:


Nu pot sa inchei articolul de azi decat intr-un singur mod, cu indemnul pe care il primeam cu totii in urma cu doua luni de zile de la cea mai puternica si minunata mamica  a unui ingeras:

Iubiti-va mult copiii, petreceti timp cu ei!


(4 ani si 9 luni)



18 comentarii:

  1. Wow, ce carte superba cu un mesaj foarte interesant.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Multumesc mult!
      Un tutorial despre modul in care se poate comanda de pe The Book Depository am facut aici: http://www.micatelierdecreatie.ro/p/cum-cumparam-de-pe-book-depository.html
      Sper sa iti fie util, va pupicam!

      Ștergere
  3. Da, asa cum imi spuneai...este o carte minunata.....izvorasc de acolo sentimente greu de descris.....si imposibil sa nu plangi cand o citesti. As vrea ca si micutii nostri sa inteleaga cat de mult ii iubim....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, draga mea!
      Cred ca cel mai bine vor intelege acest lucru in momentul in care vor deveni ei insisi parinti...
      Va imbratisam cu mult drag!

      Ștergere
  4. Emotionant mesaj! Data viitoare o comandam si noi! Sunt curioasa cum alegi tu carticelele de pe The Book Depository. Primesti recomandari din partea lor sau? Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur mult ca iti place, Simona!
    Esti tare simpatica :))))), nu primesc nicio recomandare, toate cartile le aleg in urma unei luuungi cautari pe Internet. Dar, cel mai mult ma ghidez dupa instinct...
    Va pupic mult, mult - sa cumparati cartea, este de milioane, o sa va placa mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Impresionanta cartea si modul in care ne-ai descris-o, la fel ca si Willow. Acum astept cu nerabdare primele carti de pe bookdepository, pe aceasta probabil doar pe la anul o vom citi, Ale e inca micuta. Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oooo, sa ne tii si pe noi la curent cu impresiile, Elena!!!
    Sa aveti mult spor la joaca, sa iti traiasca printesa dulce, dulce!
    Multumesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Wow, ce carte superba cu un mesaj foarte interesant.
    Multumim!
    Gabriela M

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa este, Gabriela. Ma bucur mult ca iti place.
    Va pupic!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cartea este induiosatoare, iar prezentarea pe care ai facut-o e de milioane! Camelia, iti multumim ca ne atragi atentia supra acestor perlute literare pentru sufletele copiilor nostri!

    RăspundețiȘtergere
  11. Raluca, iti multumesc din tot sufletul!
    Am fost extrem de emotionata, de multe ori m-am intrebat daca avalansa de sentimente ce imi lua mintea cu asalt nu a incurcat prea mult exprimarea mea, felul in care am scris despre carte...

    Va imbratisez mult!!

    RăspundețiȘtergere
  12. O carte cu adevarat deosebita intre toate cartile deosebite despre care ai vorbit.Unele le stiu de cand eram eu mica, altele le-am descoperit cu Rares in ultimii 6 ani, altele urmeaza sa le citim si descoperim.Dar acesta carte mi-a ramas in gand de cand am citi prima data despre ea, si ma mai intorc cateodata sa mai privesc ilustratiile pe care le-ai impartit cu noi.Cu siguranta este o carte pe care orice copil ar trebui sa o citeasca.
    Nu te urmaresc de mult timp, dar am citi cu placere cam tot ce ai postat si imi pare intr-adevar o munca imensa, dar o munca facuta din iubire, cu iubire. Sunt tare curioasa, M se duce la gradinita?

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma bucur mult ca iti place cartea, Florina!
    Multumesc si pentru cuvintele atat de frumoase :).
    M. nu merge la gradinita si nici nu am vreo intentie de acest gen... Are activitati in grupuri de copii, dar sunt cursuri de maxim 2 ore.

    Va imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere

Traduceți