vineri, 10 octombrie 2014

Mossy

Pe Jan Brett am recomandat-o de mai multe ori, si asta deoarece scrie cald, cu mult fond si profunzime (dar atuul ei urias sta in modul exceptional in care isi ilustreaza, ea insasi, cartile).
Nu cred ca exista copil pe care sa nu-l intereseze, in primul rand, spectacolul vizual pe care il ofera cartea ce i se citeste. Ei bine, in cazul de fata, al cartii numite Mossy, chiar daca nu ar mai exita deloc text, micutii ar fi putea crea sute de povesti luand ca reper ilustratiile!
Atatea detalii spectaculoase si grija la fiecare element maruntel, atata succesiune logica a celor surprinse in pagina rar iti este dat sa vezi intr-o carte pentru copii. 

Da, m-am sucit si rasucit vreo doi ani pana cand m-am decis sa cumpar cartea, dar acum nu regret niciun banut cheltuit pe ea.
Cand am deschis-o, ochisorii M-ei s-au mariiiiiiiiiiiit, dupa care a urmat potopul de exclamatii de uimire. Era tentata, pe fiecare pagina, sa puna mana, sa se convinga ca insectele, animalutele, ciupercutele, muschiul de padure sau fosilele nu sunt adevarate.

Priviti putin "ramele" pe care Jan Brett le realizeaza pe absolut fiecare pagina din carte: in timp ce voi le veti citi povestea, copiii vor adora sa studieze speciile diferite de molii, fluturi, flori, scoici, muschi de padure, ciuperci, ba chiar si minerale, fosile sau pene de pasari, toate pictate nemaipomenit de frumos, spectaculos, spun eu.
Dar vreti sa stiti care e partea si mai frumoasa?
Povestea broscutei testoase de apa, Mossy, este cel putin la fel de impresionanta si de frumoasa precum ilustratiile ce o innobileaza!
De fapt, mesajul profund al cartii se tese in jurul faptului ca natura este un dar, pe care omul trebuie sa invate sa o pretuiasca asa cum a fost lasata, fara sa-si aloce dreptul de a o modifica sau altera in vreun fel.
Copiilor care stiu povestea lui Heidi (Johanna Spyri) puteti sa le amintiti de scena in care, fermecata de splendoarea florilor pe care le gaseste pe munte, micuta isi doreste cu ardoare sa le ia acasa, pentru a se bucura de ele impreuna cu bunicul ei. Dezamagirea ei este uriasa cand observa ca florile se vestejesc si isi pierd din frumusete. Insa bunicul, intelept, intervine si ii spune ca tocmai din acest motiv, florile trebuie lasate in mediul lor natural, acasa la ele, in Alpi.
Da, aceasta este greseala cea mai mare pe care o facem noi, oamenii - vrem sa aducem bucatica de natura in casa, acolo unde o putem privi la nesfarsit, alaturi de familia si prietenii nostri!

Exact la fel se intampla si cu Mossy, broscuta din cartea noastra - ea este o creatura aparte din cauza faptului ca, pe carapacea ei, incetul cu incetul, a crescut o adevarata gradina, cu flori, frunze, ba chiar si fructe salbatice!

On a misty, moisty morning, a young turtle stood at the edge of Lilypad Pond. Her name was Mossy.
Mossy liked the damp, cool place. She spent so much time here that curlicues of moss began to grow on her carapace, until her shell covered with them.
Insa, exact in clipa in care il zareste pe Scoot, broscoiul chipes cu ochi rubinii, de care se indragosteste pe loc, pe Mossy o observa si Dr. Carolina, ce se plimba pe malul lacului impreuna cu nepotica ei, Tory. 
Aceasta, profund impresionata de frumusetea si modul aparte in care arata Mossy, pe loc decide ca este perfecta pentru muzeul ei.

Never had Dr. Carolina's museum had a wonder as extraordinary as a garden-growing turtle. She and Tory made a home for Mossy in a viewing pavilion with plants, a reflecting pool and everything they thought a turtle would need.
But Mossy already had everything she needed back at Lilypad Pond, and she longed to go home and find her new friend.
Observatiile copiilor ce viziteaza muzeul ii vor schimba lui Mossy soarta - ei sunt cei care se intreaba daca Mossy are prieteni, daca este fericita in muzeu, in ciuda faptului ca pavilionul creat pentru ea reda, cu maxima fidelitate, mediul natural din care a fost adusa.

Argumentele "de om mare" ale Dr. Carolina ajung sa nu mai fie suficient de puternice nici macar pentru ea insasi:

[...] She is never hungry or cold. She is safe living in the museum. Here, with us, Mossy could live to be a hundred years old!" [...]
"Do you think Mossy is happy here?" Tory asked her aunt.
"No, but here we all have the opportunity to see her."
Dr. Carolina paused. The children Had given her an idea.
Nu doresc sa va rapesc bucuria deznodamantului, pot doar sa va spun ca povestea se termina cu "happy ending" pentru fiecare personaj din carte.

V-o recomand cu toata caldura - sunt absolut convinsa ca micutii vostri nu vor mai dori sa o lase din manute zile la rand.

O alta carte foarte frumoasa, tot pe tema broscutelor testoase, v-am prezentat si in acest articol
Noi am reluat-o zilele acestea si ne-am improspatat cunostintele. Nu am uitat sa folosim nici setul Safari ltd, Ciclul de viata al broastei salbatice, un set absolut incantator!
Un sfarsit de saptamana frumos si linistit va dorim!


(5 ani si 10 luni)


6 comentarii:

  1. Ce frumoasă carte! Asta îmi place și mie! Of...dacă aș putea cuprinde toate cărțile care-mi plac...și dacă le-aș putea avea pe toate! E printre cele mai frumoase cărți pe care le-am văzut vreodată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Știi ce? Cartea asta ai prezentat-o exact la timp. Acu vreo trei săptămâni flăcăii mei (tata și bebe) s-au dus așa la meștereală ca între „bărbați” să repare ceva la mașină într-o parcare la munca soțului. ȘI acolo pruncul meu a găsit o broască țestoasă (care catadicsește să se arate o dată pe an și niciodată când s-o văd și eu). Și să vezi ce spectacol și bucurie a fost! A întors-o pe toată partea și a studiat-o și apoi au curs o mie de întrebări acasă. Bineînțeles au și poze...și nu aveam nimic materiale pe tema asta. Deci cartea ta sigur trebuie să o cumpăr! Mulțumim!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, draga mea, exact acelasi sentiment m-a incercat si pe mine cand am pus mana pe cartea asta - de fapt, toate cartile lui Jan Brett sunt ca niste bijuterii, frumoase din cale afara!!

    Ce mult ma bucur de coincidenta cu broscuta studiata de voi - uite, asa de procedeaza: faci fotografii, dupa care lasi animalutul, florile sau ce ai mai vazut frumos pe afara, in plata Domnului.
    Bravo, il pupic pe micutul tau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am comandat cealaltă carte recomandată de tine ieri. După aceea o s-o comand și pe asta :) Sper să o prezint pe blog și atunci o să postez și poze cu broasca noastră țestoasă. După mine trebuie să fie bătrână pentru că este mare și de obicei știu că trăiesc destul de mult! :) Am început citirea roz inspirați de voi. Îmi pare rău că nu am început-o mai demult pentru că știe toate literele de la 3 ani...Tu când ai trecut la cea albastră? După ce citea cuvintele în roz fără să le pronunțe pe litere?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, de-abia astept sa vad cum v-au placut si voua cartile!!

      Da, mai intai trebuie sa se acomodeze perfect cu seria roz si doar dupa aceea se trece la urmatoarea.
      Va pupic mult!

      Ștergere
  5. Mulțumesc Camelia. Ar merge mai repede dacă ar vrea să le repetăm zilnic...Dar uneori e tare încăpățânat și trebuie să născocesc tot felul de jocuri ca să citim măcar jumătate din listă :) Nici nu-l presez...e mai înclinat spre matematică (și recunosc aici nu-mi seamănă mie :))) )

    RăspundețiȘtergere

Traduceți