joi, 23 aprilie 2015

Cu chelie sau fără chelie...

Credeați că la 6 ani, copilul nu vă mai poate crea „emoții” lingvistice?
Eu m-am albit azi la față când, la coborâre de taxi, M. întreabă cu cel mai senin și inocent zâmbet:
- Mami, de ce e atât de chel la dinți domnul șofer?!

Da, ne adunăm repejor picioarele și ne îndepărtăm cu viteză de mașină în asemenea momente...

(6 ani și 4 luni)

6 comentarii:

  1. Scumpa mea!
    Stai linistita , Luci si acum ,la 9 ani ,le tranteste cateodata fara sa -si dea seama.
    Miiii de pupicei !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, Gabriela! Eu credeam că mai avem doar un picuț și scăpăm de episoade de-astea!!!
      Vă pupic mult!

      Ștergere
  2. :))) Ieri m-am intalnit cu cativa colegi de la serviciu, la o cafea. Au venit, desigur, si A, impreuna cu cei doi copii. La un moment dat, Clara, in varsta de cinci ani, imi spune: "mami, I. mi-a lasat saliva lui pe frunte!" Sotul unei colege si prietene de-ale mele tocmai ii daduse un pupic pe frunte ... :) Asa ca ... :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaiii, Ramona!! Îmi pot doar imagina figura celui care și-a lăsat saliva pe fruntea Clarei!!!!
      Eu îi dau copilului dreptate - uram și eu, în copilărie, să fiu pupată (din aceleași motive).
      Eu vă pupic virtual, e mai igienic :)))).

      Ștergere
  3. By the way! Happy World Book Day! :)

    RăspundețiȘtergere

Traduceți