miercuri, 20 mai 2015

Țesem povești cu ajutorul jocului „Speech”

Dacă aveți un copil cu imaginație bogată, un copil care iubește poveștile (atât să le asculte, cât să le și creeze de unul singur) sau, pur și simplu, dacă doriți să dezvoltați vorbirea și/sau talentul de orator al puiuțului vostru, vă recomand, din tot sufletul, jocurile ce „vorbesc” prin intermediul imaginilor!
Nu este un secret, fetița mea face parte din categoria copiilor care și în somn sunt în stare să spună povești, așa că jocul de față i-a adus mare bucurie.

Dacă prima oară când v-am invitat în Casa Retro v-am vorbit despre un joc de logică (aici), astăzi ne vom orienta către Speech, un joc, în esență, de dezvoltare a vorbirii.
Este creat de Fabien Bleuze, Yves Hirschfeld, iar cele 63 de cărți de joc sunt ilustrate de către Hervé Gourdet.

Speech ne provoacă să descoperim imaginile de pe cartonașe și să le introducem într-o poveste imaginată, improvizată pe loc.

Excelent este faptul că se poate juca în număr mare (de la 3 la 12 jucători!), că are dimensiuni perfecte pentru a fi strecurat în buzunar, gentuță (9,5 x 3 x 9,5 cm), deci îl putem lua cu noi atunci când călătorim, când suntem la iarbă verde, pe plajă etc.
Foarte interesate sunt și cele patru moduri de joc!
Cel mai potrivit este să vă las să parcurgeți instrucțiunile de joc. Vă veți bucura și voi să observați cele patru variante de joc pe care ni le oferă:

Jocul: 

- pentru 3 – 5 jucători: o partidă numără tot atâtea întreceri oratorice câţi jucători. 
Jucătorul care scoate limba cel mai mult va fi “conducătorul” primei întreceri: 
· alegem unul din cele 4 moduri de joc explicate mai jos; 
· vecinul din stânga (jucătorul 2) va fi “adversarul”; 
· începem întrecerea. 

La sfârşitul acestei prime întreceri oratorice, vine rândul “adversarului” (jucătorul 2) să aleagă unul din cele 4 moduri de joc (explicate mai jos) şi să-l provoace pe vecinul din stânga (jucătorul 3) şi tot aşa... Astfel facem un tur de masă complet, adică fiecare trebuie să aibă la un moment dat rolul de “conducător” şi cel de “adversar”. 

- pentru 6 - 12 jucători: 

Jucătorii se împart în mod echitabil în 3 echipe: echipa A, echipa B şi echipa C. Un membru al echipei A, ales de echipa sa, va fi “conducătorul” pentru prima întrecere oratorică: 

· alege unul din cele 4 moduri de joc explicate mai jos; 
· “adversarul” său va fi un membru al echipei B, ales de ansamblul echipei B; 
· echipa C e observator şi putem începe întrecerea. 

Procedăm în acelaşi fel schimbând rolul echipelor: echipa B alege modul de joc şi provoacă la întrecere echipa C, în vreme ce echipa A e observator. 
Pentru a treia întrecerea echipa C provoacă echipa A şi echipa B e observator. Efectuăm un al doilea tur în funcţie de această schemă, deci jucăm în total 6 întreceri. 

Recomandare: nu puneţi un singur membru din echipă să joace, chiar dacă pare imbatabil! 

Sfârşitul întrecerii: 

După fiecare întrecere, punem cărţile folosite înapoi în cutie. Jucătorii care n-au participat la întrecere (sau cei din echipă care n-au participat în cazul jocului pe echipe) numără până la 3 şi îl arată concomitent cu degetul pe jucătorul care este, după părerea lor, câştigătorul întrecerii. De exemplu, putem să-l preferăm pe cel care a fost cel mai amuzant, imaginativ, emoţionant sau cel care a descris cel mai fidel imaginile. Jucătorul desemnat de cei mai mulţi câştigă întrecerea! În caz de egalitate, ambele tabere sunt câştigătoare. Numărul de întreceri câştigate de fiecare jucător (sau de fiecare echipă într-o partidă pe echipe) este notat pe foaia de hârtie. 

Cele 4 moduri de joc 

Hai, povesteşte! 

“Conducătorul” ia primele 5 cărţi din teanc fără să le privească şi le aşează în faţa lui. Trebuie să inventeze o poveste (o aventură, o anecdotă, o ştire) de cel puţin 1 minut cu ajutorul celor 5 imagini pe care le descoperă rând pe rând. 

“Conducătorul” îşi întoarce cărţile pe faţă apoi pune prima carte în dreptul teancului (dezvăluind astfel a doua carte) şi începe să spună o poveste bazându-se pe prima imagine şi având-o în minte pe cea de-a doua. După ce consideră că a folosit prima imagine, pune a doua carte peste prima (dezvăluind astfel pe a treia) şi îşi continuă discursul improvizat cu a doua imagine. Povestea se termină după cea de-a cincea imagine. 

Jucătorul îşi începe povestea vorbind despre o furtună şi vede deja a doua imagine despre care va trebui să povestească. 

Odată ce “conducătorul” şi-a terminat povestea, vine rândul “adversarului” să ia alte 5 cărţi şi să facă acelaşi lucru încearcând să fie la fel sau chiar mai inventiv! 

Cine spune mai bine? 

“Conducătorul” procedează exact ca la “Hai, povesteşte!”, apoi “adversarul” ia aceleaşi 5 cărţi, le amestecă şi, bazându-se pe aceleaşi 5 imagini ca ale concurentului său, încearcă să spună o cu totul altă poveste, dacă se poate chiar mai bună! 

Întrebări şi răspunsuri 

“Conducătorul” ia primele 8 cărţi din teanc fără să le privească şi le aşează în faţa lui. “Adversarul” ia şi el 8 cărţi şi nici el nu le priveşte. “Conducătorul” întoarce prima carte şi pune o întrebare inspirată de imaginea de pe carte. Ca la un joc de ping-pong, “adversarul” întoarce prima sa carte şi răspunde la întrebare în funcţie de ce îi inspiră şi lui imaginea. Apoi acelaşi “adversar” întoarce din nou o carte ca să-i puna el de data aceasta o întrebare “conducătorului”, iar acesta din urmă îi raspunde întorcându-şi a doua sa carte şi tot aşa... 

NB: imaginile de pe spate pe care le vedem înainte de a întoarce cărţile nu se iau în considerare. 

Dezbaterea 

“Conducătorul” întoarce prima carte din pachet şi se pune de acord cu “adversarul” său să stabilească tema dezbaterii care se va desfăşura timp de cel puţin 1 minut. De exemplu, dacă se trage imaginea unui hamburger, dezbaterea va fi “Pentru sau împotriva mâncării fast-food?”. “Conducătorul” ia în mână primele 5 cărţi din teanc. “Adversarul” ia şi el 5 cărţi în mână şi îşi privesc amândoi cărţile proprii fără să le arate. Imaginile de pe spate nu se iau în considerare. Începând cu “conducătorul”, cei doi intervenanţi îşi dezvăluie unul câte unul cărţile. Fiecare carte trebuie să ilustreze argumentul propus (“Sunt pentru deoarece..., se pare că..., în opinia mea...”). Fiecare joacă 4 cărţi, în ordinea preferinţei fără ultima carte; astfel nu joacă cartea care-i inspiră cel mai puţin. 

NB: putem hotărî ca un jucător să fie 100% pentru şi celălalt 100% împotrivă. 

Sfarşitul jocului: 

După ultima întrecere, jucătorul (sau echipa, în cazul unei partide pe echipe) care a câştigat cel mai mare număr de întreceri oratorice câştigă partida! În caz de egalitate, mai jucăm o întrecere de departajare.

M-aș bucura mult să știu că recomandarea mea de azi vă este utilă, cu atât mai mult cu cât se apropie 1 iunie și e firesc să fim, poate mai mult decât în alte perioade ale anului, în căutare de jocuri frumoase și interesante pentru puiuții noștri.

Noi acum începem să ne obișnuim cu „Speech”, dar M. deja inventează povestioare, după cum veți putea auzi în filmulețul următor:


Zi cu soare și copii veseli vă dorim tuturor!

(6 ani și 5 luni)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Traduceți