miercuri, 17 iunie 2015

Povești cu nasturi

Publicate la editura Via, în iulie 2014, respectiv aprilie 2015, Povești cu nasturi și Visul licuriciului sunt două cărticele scrise de Laura Pamfiloiu, pe care, dacă încă nu o cunoașteți, vă garantez că o veți iubi de la primele paragrafe citite!

E o mare, mare bucurie să încep vă vorbesc azi despre aceste cărți și sper ca prezentările mele să vă și convingă de frumusețea lor.
Încerc să vă vorbesc despre ele în așa fel încât să nu vă răpesc mult din surprizele textului și, recunosc, îmi e destul de greu - îmi plac mult ideile, aparent simple, de la care pleacă poveștile, îmi plac la fel de mult și asocierile de cuvinte, metaforele și deznodămintele acestora.
Povești cu nasturi cuprinde trei povești - Năsturelul fermecat, Aventura unei pensule și Crocodilul cu buzunare.
Toate trei sunt fermecătoare, iar ilustrațiile Cristinei Barsony le dau o candoare aparte, le însuflețesc într-un mod tare pe gustul nostru.

Năsturelul fermecat

Un năsturel căzut într-o baltă, ruginit și degradat ca vai de el, este recuperat de către un băiețel ce îl confundă cu un bănuț.
Din ziua aceea, cei doi vor fi de nedespărțit; ei ne dau o lecție atât de frumoasă despre iubire, despre puterea de vindecare și transformare în frumos a afecțiunii și grijii față de ceea ce ne înconjoară!
De dragul băiețelului, năsturelul începe să strălucească atât de tare, încât seara îi luminează întreaga cameră!
Atunci când o vrăjitoare îi fură năsturelul, povestea dobândește suspansul acela care captează și mai mult atenția copiilor:

Într-o seară, cum stătea la geam, ascultând țârâitul greierilor, un nor mic, alb, umflat ca o gogoașă, s-a apropiat neașteptat de mult de el.
- Haide, vino cu mine, i-a șoptit norul.
Uimit, dar și foarte curios, băiatul s-a urcat pe spatele lui.
- Unde mă duci?
- Am să te duc la cel pe care-l cauți de atâta vreme.
Aventura unei pensule


Superbă este punerea în scenă a personajelor care animă această poveste!
Privim un stilou prin ochii unei pensule, o pensulă prin ochii unei șosete și tare ne mai amuzăm de situațiile create în jurul unui birou care devine „scena” pe care se desfășoară întreaga poveste.

Dintr-o bufnitură a aterizat pe podea. Apoi a început să se rostogolească repede, până a ajuns într-un colț necunoscut și întunecat. Două mașinuțe somnoroase au tresărit clipind; un nasture sidefiu și-a aprins un beculeț. O dâră de lumină a străbătut întunericul și mici fire de praf au început să danseze. De sub o coajă de nucă a ieșit un cap mic, verde.
- Cred că avem un musafir... Iar s-a mai pierdut cineva, spuse o broască țestoasă cu o voce răgușită. [...]
Pe masa unde locuiesc eu, mai st[ un stilou. E atât de serios! Tot timpul e albastru! Nu-i place să-și ude hainele, nici culorile nu-i plac. Suntem prieteni buni. Mai e și domnul Gri. E foarte neîndemânatic... și nu are deloc răbdare! Aleargă repede dintr-un colț în altul și mereu își rupe vârful.
Crocodilul cu buzunare


Aceasta este povestea ce ne-a plăcut cel mai mult! Crocodilul acesta atât de dulcic este cel mai mare „colecționar” de amintiri! După părerea mea, el funcționează asemeni creierului uman, burdușit de „buzunărașe” în care păstrează milioane de amintiri.

Crocodilul purta o haină în carouri, cu multe, foarte multe buzunărașe. Fiecare se închidea cu câte un năsturel colorat. Dintr-unul dintre buzunare ieșea miros de cozonac...
- Ce ai acolo? am întrebat curios.
- Oooh, aici am făcut pentru prima oară prăjituri cu bunica, răspunse crocodilul și scoase din buzunar o fotografie șifonată. [...]
- Dar acolo, în buzunarul mov, ce ai? Eram din ce în ce mai curios.
- Aici am fost prima dată la mare... a răspuns, râzând, crocodilul. Uite, tata mi-a luat un colac roșu. Îmi era cam mic, mă tot răsturnam cu el în apă... ce mai râdeau frații mei...! [...]
- Asta ce mai e? am întrebat.
Crocodilul scoase dintr-un alt buzunar o muzicuță argintie și strălucitoare ca o monedă nou-nouță.
- Vrei să-ți cânt ceva?
Am dat din cap. Cântecul a ieșit din muzicuță și a zburat prin aer, vesel și jucăuș, apoi s-a oprit într-un colț al camerei. [...]
- Ah, era să uit... a zis el și a scos din alt buzunar un aparat foto instant. La dus la ochi, a apăsat un buton; aparatul țăcăni scurt, apoi scoase o fotografie.
- Perfect. Acum vei locui și tu într-un buzunar, aici, lângă cozonac... E frumos ca tine. Mulțumesc pentru prăjitură.

Deloc de neglijat sunt propunerile de joacă, pe care le găsim la finalul cărții! 
Cei mici sunt invitați să explice cum s-ar simți dacă la ușa lor ar bate diverse animale, sunt provocați la a-și imagina ce ar face cu un nas roșu, lung și ascuțit, găsit pe stradă, să scrie o amintire legată de bunici, un gust, un cântec, o vacanță și lista continuă în această notă.
Într-un articol proxim am să vă prezint și Visul licuriciului, o carte pe care nu o puteți rata - frumoasă, educativă, caldă, emoționantă, minunată!

(6 ani și 6 luni)

3 comentarii:

  1. Draga mea ce bucurie uriasa as simti daca intr-o zi as da peste o librarie in care sa regasesc toate carticelele recomandate de tine.Mi-ar face placere sa le ating sa le iau de pe raft si sa le aduc acasa..
    Multumim Camelia pentru aceasta recomandare minunata.Abia astept sa le comandam si sa ajunga si la noi.Va doresc o zi frumoasa si parfumata ca iasomia din gradina noastra.Pupici, Georgiana.

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi am descoperit acum cateva luni POVESILE CU NASTURI. Le-am zarit intamplator cand am facut o comanda de carti si mi s-a parut interesanta coperta. Continutul ne-a incantat la fel ca si VISUL LICURICIULUI o apartitie editoriala noua care sigur o gasiti sa o comandati.Am scris de acesta ultima carte, a carui continut fantastic, interesant dar si plin de gingasie si ne-a fermecat.
    http://www.vremeacopilariei.blogspot.ro/2015/05/visul-licuriciului.html
    Gasiti si alte recomandari de carti noi, dar si de activitati pentru cei mici pe pagina de mai sus.Multumim.

    RăspundețiȘtergere

Traduceți