marți, 1 septembrie 2015

Cum am biruit dermatita atopică (mulțumim, Valery Soap!)

Articolul pe care îl public azi, deși nu se înscrie în categoria „educație”, știu că va ajunge la sufletele multor părinți și, sper eu, va ajuta mulți copilași aflați în suferință.

De la început, țin să precizez faptul că acesta, exact ca și articolul în care recomandam crema Emla (acesta) nu este un advertorial, ci o mărturie personală, din care poate vor trage foloase și alți părinți.
Mi-e greu să vorbesc despre lucruri personale, dar m-aș simți ca un om de nimic dacă nu aș împărtăși descoperirea noastră, care poate scăpa și alți copilași de asemenea probleme.

Poate că ați observat prezența, de puțin timp, în blogroll-ul meu, a magazinului online Valery Soap. Motivele le veți înțelege foarte repede - „întâlnirea” noastră cu această oază de sănătate s-a produs într-o perioadă în care dermatita măcina palmele fetiței noastre. 
Sunt momente îngrozitoare, de neputință, de disperare, la care nu poți să nu ajungi ca părinte care le-a încercat pe toate, care e mai mult decât speriat la gândul că acel cortizon care se găsește în toate tratamentele de profil va lăsa urme adânci în organismul puiului tău.
Starea M-ei s-a înrăutățit cu viteza gândului, iar dacă în primele zile mânuțele ei arătau ca în fotografia de mai jos, în alte 2-3 zile, totul a luat proporții infiorătoare. Nu am avut putere să-i pozez atunci palmele, îmi venea să-mi smulg părul din cap de durere și simțeam că înnebunesc la fiecare suspin de-al ei! Ajunserăm sa nu o mai putem ține de mânuțe, să nu se mai poată atinge de nimic (pianul, ținutul unui creion în mână au fost utopii în acea perioadă), iar momentul în care toate degetele i s-au acoperit de cruste groase, galbene, care s-au spart și au început să arate precum niște cratere uriașe si pline de sânge a fost apogeul!
Îi voi mulțumi lui Dumnezeu toata viața pentru că mi-a scos-o în cale pe Valeria, pe care Coca o recomanda în acest articol!
Am avut încredere totală în ceea ce alegerea Cocăi, m-au cucerit fotografiile splendide ale Valeriei, curățenia impecabilă și atenția la detalii, pe care le-am remarcat în absolut fiecare postare a ei, dar, mai mult decât orice, faptul că folosește și până la 15 unturi și uleiuri naturale la un singur săpunel (citiți una dintre povești aici)!

Așa mi-am făcut curaj și mi-am spus că încerc și această ultimă soluție - sincer, la acea vreme, speram că voi găsi un săpunel pentru mânuțele ei, ceva fin, moale, care să-i hidrateze pielea și care să îi mai ia puțin din suferință. Valeria e o minune de om, care te ascultă, îți recomandă produsul cel mai potrivit și care chiar modifică și adaptează rețetele în funcție de afecțiunile de care suferi!
Ea mi-a recomandat pentru M. săpunelul cu lapte de capră, avocado și aloe. Tot pentru ea am cumpărat crema de mâini, șamponul pentru copiibalsamul pentru păr și chiar un balsam de buze, care tare bine ne-a prins pe căldurile din ultimele zile și mult îl vom mai folosi și în sezonul rece.
Știți cum sunt?! Un viiis! Mă tot întreb cum am trăit până acum fără ele... Toate miros divin, sunt pufoase, hidratează pielea incredibil de mult. Crema de mâini îmi este și mie extrem de utilă, iar din săpunelul pe bază de lapte de capră, recunosc, ciupesc și eu pentru a mă spăla pe față.
Întâmplarea a făcut ca, printre produsele comandate pentru mine, să se afle si celebrul șampon solid cu ihtiol. Atât de multe persoane l-au lăudat, încât mi-am zis că trebuie să-l încerc și eu. Ei, dar la scurt timp de la primirea produselor, am citit (aici) mărturia unei doamne care, de prin primăvară, s-a chinuit cu o dermatită urâtă (pe pielea capului și a obrajilor). 
Ea a folosit șamponul cu ihtiol și, văzând cât de frumos îi vindecă scalpul, și-a zis să înceapă să-l folosească și pe pielea feței. Vedeți fotografiile ei - este incredibil cum arată acum față de cum erau în urmă cu câteva luni de zile!
Pe scurt, din acea zi, șamponul cu ihtiol a devenit săpunelul de spălat mâinile fetiței mele. Iată cum arăta palma (cea mai afectată de dermatită) la o săptămână de la spălatul cu acest șampon:
Iar azi, la două săptămâni de utilizare a lui, palmele ei abia dacă mai păstrează minuscule urme ale suferinței groaznice prin care a trecut:
Da, am eliminat de tot săpunurile și cremele din comerț, folosim zilnic crema de mâini și tot ce am enumerat mai sus, iar copilul meu nu mai e dependent de unguente pe bază de antibiotic și cortizon!
Mai mult decât atât, Valeria a fost extrem de inspirată și a creat un săpunel special (acesta) pentru această afecțiune, un produs care, pe lângă ihtiol, conține și aloe vera și avodaco. Până și la formă văd că s-a gândit! L-a făcut rotunjor, numai bun de ținut în căușul palmelor micuțe.
M. adoră acest săpun, s-a creat o relație așa de frumoasă între ea și el - îl apreciază enorm și îi tot mulțumește pentru faptul că i-a făcut mânuțele „ca zăpada de curate”. 
Ne-am făcut un ritual noi, fetele - seara, după băiță, folosim untul de corp, cremele de față, de mânuțe, ba ne dăm câteodată și cu balsam de buze - e minunat acest moment dintre mine și fetița mea!
Săpunelele pe care le avem de rezervă stau frumos culcușite în dulăpiorul M-ei, deci au dublă utilizare - hăinuțele ei miros divin, a flori, a proaspăt, a bebeluși, mie îmi înnebunesc simțul olfactiv, pur și simplu! Îl ador pe cel de lavandă, pe cel de trandafiri, dar care nu-mi place oare?!
Când vezi puzderia de produse, de flori, de culori, „îți lasă gura apă”, pur și simplu!
Eu sunt extrem de fericită că am găsit, în sfârșit, și o mască pe bază de argilă, pe care pielea mea o tolerează, care nu îmi face fața „pungă” și îmi păstrează, preț de vreo oră, fața extrem de iritată! 
O linguriță din acest amestec de argilă, plus câteva picături de apă se transformă într-o păstuță pe care o aplic pe pielea care, după înlăturarea argilei rămâne precum porțelanul de curată și strălucitoare!
Mențiuni: Toate fotografiile cu produse aparțin Valery Soap și au fost preluate cu acordul autoarei.

În curând, cea de-a doua noastră comandă va ajunge la noi și-atunci vom începe să folosim și praful pentru curățarea dinților.
De-abia aștept să înlocuim pasta clasică de dinți cu acest produs de igienă orală ce conține atât de multe ingrediente sănătoase care ne vor proteja și întări dantura si gingiile!
Promit că voi reveni cu un feedback!

Sper că recomandările mele de azi vor fi de folos, că vor ajuta mulți copilași suferinzi, iar Valeriei îi mulțumesc din toată inima pentru ca există și ne ajută să fim mai sănătoși și mai frumoși!

Multă sănătate tuturor!

luni, 31 august 2015

Colecția „Micul geniu” (ERC Press)

Colecția Micul geniu (editura ERC Press) a fost vedeta vacanței noastre din acest an. 
Încă nu am parcurs-o pe toată, încă mai avem de cumpărat 7 din cele 19 titluri ce o alcătuiesc, dar tot ceea ce am citit și vizionat până în acest moment mă face să o recomand din toată inima!

MICUL GENIU însumează 19 carti si DVD-uri ce urmăresc viețile marilor pictori, compozitori și oameni de știință încă de pe vremea când aceștia erau copii, fapt care îi încântă și captează și mai mult atenția micuților noștri.
Ceea ce vedeți în fotografia de mai sus reprezintă biografiile marilor personalități - ele sunt de forma unor broșuri, destul de cuprinzătoare pentru copii, aș spune eu, de la 10 ani în sus. Pentru M. sunt încă puțin prea încărcate de informație, dar sunt sigură că le va savura peste câțiva anișori.
Ceea ce am făcut până acum a fost să vizionăm parte din filmele ce însoțesc fiecare carte în parte. 
Și, chiar dacă biografiile sunt prea greu de digerat pentru cei mai mici dintre copiii noștri, filmele sunt comori adevărate - nu degeaba au avut 12 nominalizări și 5 premii Emmy câștigate.
Sunt subtitrate, lungi de circa 50 de minunte și extrem de emoționante fiecare dintre ele.
Pe noi ne-am impresionat, în mod particular, filmele cu Einstein și Beethoven. Am descoperit niște personalități, pe cât de severe și riguroase cu munca lor, pe atât de calde, compasive și atașate de copii.
Deși am tot citit și despre Degas, am rămas atât de marcați de zbuciumul, eforturile supraomenești, îndârjirea și obstinența ce l-au transformat într-un pictor atât de apreciat și iubit.
Dacă aș fi întrebată care este cel mai important element pe care această colecție îl aduce în educația copiilor noștri, aș spune asa - le dezvăluie elementele ce stau la baza formării unui geniu: sacrificii duse până la extreme, muncă și iar muncă. Eu spun că acum, aproape în prag de începere a școlii, copiii au nevoie de exemple pozitive, au nevoie să vadă unde anume te pot duce studiul, perseverența, munca asiduă.

Să aveți o săptămână frumoasă, copiii veseli și fericiți!

(6 ani și 8 luni)

vineri, 21 august 2015

Descoperiri științifice - enciclopedii fantastice de la editura Prut

Nu puteți rata această serie de enciclopedii destinate copiilor! 
Ea cuprinde patru cărți apărute la editura Prut, scrise de Beverly Birch (traducere Sanda Albu), cartonate, cu ilustrații deosebit de frumoase, de dimensiuni potrivite pentru mânuțe de copii, a câte 40 de pagini fiecare, cu texte adaptate, gândite pentru copii, în ciuda faptului că subiectele tratate nu sunt unele ușor de digerat.

Eu sunt extrem de entuziasmată de existența lor pe piața din România! În sfârșit, copiii noștri pot învăța despre mari descoperiri din domeniul știintelor într-un mod drăguț, sub forma unei povești, nu doar din manuale!

Îi mulțumesc din suflet Ramonei pentru faptul că mi-a atras atenția asupra acestor titluri, pe care acum, după ce le-am lecturat și savurat, pot și eu să vi le recomand cu toată căldura.

Multe comentarii nu își găsesc rostul, prefer să vă invit să savurați ilustrațiile si fragmente pe care le-am selectat din cele patru cărți.
Pot doar să vi le mai recomand o dată și să vă sfătuiesc să nu le ratați - nouă ne plac enorm și suntem extrem de bucuroși că ele există și în limba română!
Miracolul electricității - Povestea lui Benjamin Franklin
Pe înserat, fulgerele sfâșiau cerul întunecat cu izbucniri neașteptate de străluciri orbitoare. Benjamin Franklin se ridică de la birou și se apropie de fereastră, atras de magnificul spectacol.
Observă curios fiecare detaliu al traiectoriei fulgerului - flacăra scurtă, strălucitoare, care străpungea negura cu o lumină albă, orbitoare, și apoi tunetul asurzitor, ca al unei explozii în ceruri.
Franklin se gândi la trăsnetele, ale căror lovituri puteau oricând omorî un animal sau un om. Dacă ar lovi un copac, chiar si unul puternic, l-ar crăpa în două ca pe un chibrit. Trăsnetul ar putea spulbera, într-o clipă, turnul unei biserici sau, prelingându-se de-a lungul unor bucăți de metal, le putea topi, transformându-le într-un pârâiaș de lavă. [...]
Nu putea uita ziua în care, acum mulți ani, el și prietenii lui au văzut pentru prima oară scânteia. 
Benjamin Franklin, aflat atunci în vizită, asista la un adevărat număr de magie: un băiat, agățat de tavan cu funii de mătase, și un om de știință care nu făcea altceva decât să frece un tub de sticlă de picioarele băiatului. În acel moment, părul băiatului se ridica țeapăn pe cap, în vreme ce scântei jucăușe curgeau parcă din nasul și mâinile sale - scântei lungi, care te pișcau de încheieturile degetelor dacă te apropiai de ele!
Lupta împotriva microbilor - Povestea lui Luis Pasteur
[...] Dumneata, domnule Pasteur, ești cel care i-ai pus pe jar pe băieții din Lille cu fascinantele dumitale lecții despre minunile naturii.
Nu-i așa că doar dumneata, dintre toți, poți rezolva marea problemă de la fabrica de prelucrare a sfeclei de zahăr? [...] 
Mirosi ambele sticle. Le ridică și le privi în lumină din fiecare unghi posibil.
Niciuna din sticle nu-i oferi însă vreun indiciu.
Poate ca ar trebui să le analizez mai minuțios ... Poate la microscop? își spuse el. O lentilă care să mărească imaginea lichidului ar putea să-mi arate lucruri pe care nu le-am putut vedea până acum.
Puse pe o lamelă de sticlă o picatură din borhotul bun și îl plasă sub lentile. Apoi se aplecă să privească atent picătura prin ocularul microscopului.
Ceva se mișca!
Pasteur clipi. Ajustă ocularul cu grijă, apoi se apropie și privi din nou.
Acum putea vedea că nu picătura de nămol era cea care se mișca - în picătură mai era ceva. Erau mici, gălbui, rotunde sau ovale și aveau niște puncte mai închise ce se agitau în interiorul lor.
Mica picătură era plină ochi de rotocoale agitate!
În cautarea radiului - Povestea Mariei Sklodowska - Curie
Marie se simțea de parcă ar fi ajuns, în sfârșit, pe vârful muntelui, pe care îl urca de ani de zile.
Își aminti de anii petrecuți în Polonia, pe când era o fetișcană. Totul fusese atât de greu! Să studieze științele fără ajutorul unui profesor care s-o îndrume, fiind ghidată doar de cărți, de ambiția ei și de visul ei de a avea voie să studieze alături de alți tineri într-o universitate.
A luptat ca să obțină banii necesari pentru plecarea în Franța. În Polonia tinerele nu puteau studia în universități. Universitatea din Paris era culmea viselor ei. [...] 
Urcușul ei a început în ziua în care a citit pentru prima oară despre radiațiile invizibile.
S-a gândit că radiațiile X sunt destul de ciudate. Radiații de lumină pe care nu le poți vedea, dar care pot străbate hârtia, lemnul, metalul și - lucrul cel mai fascinant - corpul uman, permițându-ți să fotografiezi oasele unei persoane! [...] 
O bucată dintr-un metal alb, numit uraniu, ce se afla închisă într-un sertar, a emis radiații atât de puternice, încât acestea au trecut printr-o foaie de tablă și una de hârtie neagră. Radiațiile au innegrit apoi pelicula fotografică, pe care a apărut o umbră având aceeași formă ca și bucata de metal. [...] 
La trei ani și nouă luni după ce a susținut pentru prima oară că pechblenda conține radiu, Marie a reușit, în sfârșit, să separe o zecime de gram din noul element pur.
Suficient cât să-l poată arăta lumii. Victorie!
Bătălia pentru radio - Povestea lui Guglielmo Marconi
[...] Al douăzecilea secol nu împlinise încă doi ani la vremea la care micul grup lucra pe dealul înghețat și încă nu erau inventate nici televiziunea și nici radioul. În acele vremuri chiar și utilizarea simplă a electricității, pentru iluminat sau pentru antrenarea mașinilor, era încă un lucru nou. 
Dar oamenii deja știau să trimită mesaje cu ajutorul electricității: legătura dintre trimițător și primitor era făcută cu ajutorul unui cablu prin care trecea curent electric.
Fară cablu nu puteau transmite mesaje.
Asta era situația în momentul în care a intervenit Marconi.
Au urmat apoi luni de zile în care s-a jucat cu tot felul de bucățele de metal și de cablu, luptându-se să oblige vibrațiile să facă salturi mai lungi și să mărească distanța dintre echipamentul care le trimitea, numit emițător, și echipamentul care le recepționa, numit receptor.
La început, Alfonso căra receptorul prin casă de la un etaj la altul. Apoi îl cără pe terasa însorită. În cele din urmă, înarmat cu un steag alb cu care să semnalizeze că soneria bâzâia, se îndepărtă de casă, traversând câmpurile și livezile din apropiere.
Dacă mai cunoașteți titluri de cărți la fel de interesante, vă rog mult să le împărtășiți cu noi.

Un sfârșit de săptămână superb vă dorim!


luni, 10 august 2015

Sticker Dolly Dressing (Costumes around the World)

Pentru orice copilaș avid de multiculturalitate, de cunoașterea și recunoașterea particularităților diferitelor popoare ale lumii, Sticker Dolly Dressing (Costumes around the World) este mai mult decât o încântare!

Același format mare (305 x 238mm) ca și cartea-soră, Sticker Dolly Dressing - Around the World (pe care o prezentam în acest articol), peste 275 de abțibilduri și 24 de pagini de completat, ce mai, un regal în toată puterea cuvântului!
Particularitatea cărții pe care v-o prezint azi constă în faptul că surprinde popoare diverse în momente de sărbătoare, în festivaluri, carnavaluri, prilej de maximă bucurie, de culori luxuriante, costume populare inedite și care mai de care mai frumoase (după care noi ne topiiim).

M. e înnebunită după genul acesta de cărți și, trebuie să recunosc, a trebuit să duc muncă de lămurire cu ea deoarece, după ce a primit cartea, nu a vrut să se mai despartă de ea. Cu greu am mai apucat să fotografiez câteva pagini rămase necompletate.
După cum ați văzut deja puțin mai sus, cartea acoperă Carnavalul de la Veneția, o nuntă sud-africană, Carnavalul de la Rio, Festivalul florilor din China, sărbătoarea Anului Nou în Vietnam, Inti Raymi (festival antic peruvian) și multe altele.

Costumele sunt ca un vis frumos - viu colorate, bogate în detalii, mai-mai îți vine să crezi că sunt din pânză și nu din hârtie!
Deja cred că v-ați îndrăgostit de paginile acestei cărți, dar vreau să vă dau și câteva fragmențele de text, ca să înțelegeți de ce o recomand cu atât de mult entuziasm:

There's a Flower festival in China, where people gather to dance, feast and make new friends. May, Yi and Bo have dressed up in the traditional costumes of their villages, with embroidered skirts and jackets, and heavy silver headdresses. They've just met and can't wait to get to know each other better.
Maria, Giana and Davide have dressed up in beautiful costumes for Carnevale, a festival held every year in the Italian city of Venice. They're wearing traditional masks, called batuta. Davide is dressed as a harlequin, a playful character from an Italian opera.

Anca, îți mulțumim din suflet pentru carte, M. o adoră, toată ziua cotrobăie după noutăți prin ea!

O săptămână liniștită, superbă vă dorim!

luni, 27 iulie 2015

Două apariții senzaționale (editura Rao)

Le prezint în același articol deoarece fac parte dintr-o serie comună de enciclopedii pentru copii, apărute la editura Rao și pentru că sunt atât de frumoase, încât sunt convinsă că veți dori să le cumpărați deodată (cu atât mai mult cu cât, pe libris.ro, le găsiți la reducere foarte mare)!
Sunt foarte, foarte frumoase, bine scrise, bine traduse, fabulos ilustrate, complexe, dar pe limba copiilor, presărate cu momente de suspans, dar și mult umor - noi ne-am dori ca seria aceasta să fie infinită, să ne încânte ochii, să ne bucure sufletele și, cel mai important, să ne îmbogățească, în permanență, cultura generală.
Ambele cărți au format mare, sunt realizate din carton gros, lucios, iar elementele de pe coperți le fac să semene cu adevărate bijuterii în bibliotecile noastre!
Scrisă de Adele Geras și ilustrată de M.P. Robertson (traducere Gabriela Tănase), Cleopatra este o carte, pe bună dreptate, extrem de apreciată în întreaga lume, căștigătoare a premiului Carnege Medal 2000. 
Pe parcursul a 41 de pagini, citim pagini din jurnalul unei fetițe, Nefret, urmând ca restul de 20 de pagini să fie destinate unor date istorice, informații extrem de interesante de pe vremea Cleopatrei.

Urmăriți, vă rog, scurtul filmul (de simplă răsfoire a cărții), iar mai jos vedeți ilustrații și citiți puțin din text:


Așa începe cartea:

Numele meu este Nefret, ceea ce înseamnă „frumușica”. Mama spune că sunt și norocoasă. Asta pentru că știu să citesc și să scriu. [...] Rami mi-a dat un sul de papirus pentru a-l folosi ca jurnal, iar acum o să încep să scriu, pentru că am foarte multe de povestit. La viitoarea Luna nouă, când voi avea 10 ani, voi merge să o slujesc pe regina Cleopatra, la palatul regal. [...]

Și iată și alte câteva fragmențele din ea:

Fluviul nostru, Nilul, inundă câmpiile din apropiere o dată pe an și, când o face, este destul grâu și orz pentru a hrăni pe toată lumea. [...]

Alexandria este un port plin de viață la Marea Mediterană. Sute de negustori din diferite țări vin aici și, în piață, oamenii vorbesc într-o sumedenie de limbi. [...]

Știu că regina nu este chiar frumoasă, dar are atâta farmec încât toți cei care o întâlnesc cred că este cea mai încântătoare persoană pe care au văzut-o vreodată.
Zâmbetul ei te vrăjește, la fel și vocea ei. 
Este foarte deșteaptă și vorbește nouă limbi străine. Eu nu pot vorbi decât egipteana și puțin pisiceasca, limbă care îmi este de folos când vorbesc cu Lotus.
Iată ce mai știu. Familia reginei este din Macedonia, dar ea s-a născut în Egipt și vrea să ne facă să fim la fel de puternici precum romanii. Mama spune că s-a războit mult ca să ajungă regină, pentru aceasta fiind nevoită să învingă mulți dușmani. Când s-a urcat pe tron nu avea decât 17 ani. Nu i s-a permis să domnească singură, având nevoie de un bărbat, așa că s-a măritat cu unul dintre frații ei mai tineri, Ptolemeu. Mama spune că a fost numai o căsătorie de formă, ceea ce înseamnă că ea nu trebuia să-l sărute pe fratele ei sau ceva de genul ăsta. Dacă aș fi obligată să mă mărit cu unul dintre frații mei, aș fugi de acasă pentru totdeauna!

Charles Darwin este scrisă de Alan Gibbons, ilustrată de Leo Brown și tradusă în românește de către Carmen Dinu.
Păstrează conceptul și formatul cărții mai sus prezentate - și lumea lui Darwin o descoperim tot prin intermediul unui jurnal de copil de zece ani, de data aceasta al unui băiat mus, pe nume James Kincaid.
James l-a însoțit pe marele savant în călătoria sa pe nava Beagle, între 1832 si 1836 și, deși el este un personaj imaginar, relatările sale se bazează pe fapte reale din călătoria istorică ce a dus la apariția unei lucrări științifice de temelie pentru omenire. Începând cu pagina 42 și până la finele cărții, ni se pun la dispoziție informații fascinante despre descoperirile și teoriile marelui Darwin. 

Ca și mai sus, vă invit să urmăriți un film scurt, în care am răsfoit, cartea (un regal nu doar pentru creier, ci și pentru ochi, veți vedea):


Azi am primit un cadou. Poate nu credeți că a fost o mare surpriză, dar omul care mi l-a dat este un gentleman bogat, iar eu sunt doar un băiețel de 10 ani, angajat ca mus. Numele binefăcătorului meu este Charles Darwin, din Shrewsbury, Anglia. O să vă povestesc cum a ajuns sa=mi dea cadoul, acest carnet în care îmi scriu jurnalul.
Corabia noastră, HMS Beagle, a plecat de câteva săptămâni din Plymouth, cu misiunea de a întocmi o hartă a coastelor Americii de Sud și a Țării de Foc, ținutul ei cel mai sudic. Domnul Darwin a venit cu noi ca oaspete. [...]
Pentru prima dată de când am început această călătorie, încep să mă simt ca acasă. Îmi place tare mult pe corabie. Beagle va fi casa mea pentru următorii câțiva ani.
Are 27 de metri lungime și un deplasamanet de 242 de tone. Are 3 catarge și câteva tunuri. După spusele căpitanului Fitzroy, este un bric cu 10 tunuri. Unii dintre oameni spun că e puțin mai zdravănă decât o epavă sau că e o corabie de marfă obosită.
Domnul Darwin pare a vedea cu ochii minții toate schimbările prin care a trecut pământul. Apoi, chiar mi-a arătat cum a erupt vulcanul, înglobând scoicile în acel strat tare și alb. Nu știu cum reușește să-și dea seama de toate acestea doar uitându-se la deal și cercetând pietrele și solul, dar, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai sigur pe sine. [...]
Domnul Darwin este ori foarte deștept, ori are multă imaginație.
Stătea pe plajă și mânca fructe de tamarin și biscuiți la masa de prânz, când, deodată, a zâmbit. Unul dintre oameni l-a întrebat la ce se gândește. A spus liniștit că, într-o zi, va scrie o carte despre istoria naturală a insulei.
Când Darwin a pornit în marea lui aventură în jurul lumii, oamenii credeau că animalele și plantele au arătat așa dintotdeauna, de când au fost create de Dumnezeu. Darwin a pus la îndoială acest lucru, spunând că vietățile au fost într-o continuă schimbare și dezvoltare. Viața a fost o lupta pentru supraviețuire. Nu a existat niciun plan măreț. Schimbările s-au produs din întâmplare.

Sper că vă plac recomandările mele de azi și vă invit să ne scrieți și voi ce bijuterii similare ați găsit.

O săptămână frumoasă și liniștită să avem cu toții!

(6 ani și 7 luni)


Traduceți