luni, 27 iulie 2015

Două apariții senzaționale (editura Rao)

Le prezint în același articol deoarece fac parte dintr-o serie comună de enciclopedii pentru copii, apărute la editura Rao și pentru că sunt atât de frumoase, încât sunt convinsă că veți dori să le cumpărați deodată (cu atât mai mult cu cât, pe libris.ro, le găsiți la reducere foarte mare)!
Sunt foarte, foarte frumoase, bine scrise, bine traduse, fabulos ilustrate, complexe, dar pe limba copiilor, presărate cu momente de suspans, dar și mult umor - noi ne-am dori ca seria aceasta să fie infinită, să ne încânte ochii, să ne bucure sufletele și, cel mai important, să ne îmbogățească, în permanență, cultura generală.
Ambele cărți au format mare, sunt realizate din carton gros, lucios, iar elementele de pe coperți le fac să semene cu adevărate bijuterii în bibliotecile noastre!
Scrisă de Adele Geras și ilustrată de M.P. Robertson (traducere Gabriela Tănase), Cleopatra este o carte, pe bună dreptate, extrem de apreciată în întreaga lume, căștigătoare a premiului Carnege Medal 2000. 
Pe parcursul a 41 de pagini, citim pagini din jurnalul unei fetițe, Nefret, urmând ca restul de 20 de pagini să fie destinate unor date istorice, informații extrem de interesante de pe vremea Cleopatrei.

Urmăriți, vă rog, scurtul filmul (de simplă răsfoire a cărții), iar mai jos vedeți ilustrații și citiți puțin din text:


Așa începe cartea:

Numele meu este Nefret, ceea ce înseamnă „frumușica”. Mama spune că sunt și norocoasă. Asta pentru că știu să citesc și să scriu. [...] Rami mi-a dat un sul de papirus pentru a-l folosi ca jurnal, iar acum o să încep să scriu, pentru că am foarte multe de povestit. La viitoarea Luna nouă, când voi avea 10 ani, voi merge să o slujesc pe regina Cleopatra, la palatul regal. [...]

Și iată și alte câteva fragmențele din ea:

Fluviul nostru, Nilul, inundă câmpiile din apropiere o dată pe an și, când o face, este destul grâu și orz pentru a hrăni pe toată lumea. [...]

Alexandria este un port plin de viață la Marea Mediterană. Sute de negustori din diferite țări vin aici și, în piață, oamenii vorbesc într-o sumedenie de limbi. [...]

Știu că regina nu este chiar frumoasă, dar are atâta farmec încât toți cei care o întâlnesc cred că este cea mai încântătoare persoană pe care au văzut-o vreodată.
Zâmbetul ei te vrăjește, la fel și vocea ei. 
Este foarte deșteaptă și vorbește nouă limbi străine. Eu nu pot vorbi decât egipteana și puțin pisiceasca, limbă care îmi este de folos când vorbesc cu Lotus.
Iată ce mai știu. Familia reginei este din Macedonia, dar ea s-a născut în Egipt și vrea să ne facă să fim la fel de puternici precum romanii. Mama spune că s-a războit mult ca să ajungă regină, pentru aceasta fiind nevoită să învingă mulți dușmani. Când s-a urcat pe tron nu avea decât 17 ani. Nu i s-a permis să domnească singură, având nevoie de un bărbat, așa că s-a măritat cu unul dintre frații ei mai tineri, Ptolemeu. Mama spune că a fost numai o căsătorie de formă, ceea ce înseamnă că ea nu trebuia să-l sărute pe fratele ei sau ceva de genul ăsta. Dacă aș fi obligată să mă mărit cu unul dintre frații mei, aș fugi de acasă pentru totdeauna!

Charles Darwin este scrisă de Alan Gibbons, ilustrată de Leo Brown și tradusă în românește de către Carmen Dinu.
Păstrează conceptul și formatul cărții mai sus prezentate - și lumea lui Darwin o descoperim tot prin intermediul unui jurnal de copil de zece ani, de data aceasta al unui băiat mus, pe nume James Kincaid.
James l-a însoțit pe marele savant în călătoria sa pe nava Beagle, între 1832 si 1836 și, deși el este un personaj imaginar, relatările sale se bazează pe fapte reale din călătoria istorică ce a dus la apariția unei lucrări științifice de temelie pentru omenire. Începând cu pagina 42 și până la finele cărții, ni se pun la dispoziție informații fascinante despre descoperirile și teoriile marelui Darwin. 

Ca și mai sus, vă invit să urmăriți un film scurt, în care am răsfoit, cartea (un regal nu doar pentru creier, ci și pentru ochi, veți vedea):


Azi am primit un cadou. Poate nu credeți că a fost o mare surpriză, dar omul care mi l-a dat este un gentleman bogat, iar eu sunt doar un băiețel de 10 ani, angajat ca mus. Numele binefăcătorului meu este Charles Darwin, din Shrewsbury, Anglia. O să vă povestesc cum a ajuns sa=mi dea cadoul, acest carnet în care îmi scriu jurnalul.
Corabia noastră, HMS Beagle, a plecat de câteva săptămâni din Plymouth, cu misiunea de a întocmi o hartă a coastelor Americii de Sud și a Țării de Foc, ținutul ei cel mai sudic. Domnul Darwin a venit cu noi ca oaspete. [...]
Pentru prima dată de când am început această călătorie, încep să mă simt ca acasă. Îmi place tare mult pe corabie. Beagle va fi casa mea pentru următorii câțiva ani.
Are 27 de metri lungime și un deplasamanet de 242 de tone. Are 3 catarge și câteva tunuri. După spusele căpitanului Fitzroy, este un bric cu 10 tunuri. Unii dintre oameni spun că e puțin mai zdravănă decât o epavă sau că e o corabie de marfă obosită.
Domnul Darwin pare a vedea cu ochii minții toate schimbările prin care a trecut pământul. Apoi, chiar mi-a arătat cum a erupt vulcanul, înglobând scoicile în acel strat tare și alb. Nu știu cum reușește să-și dea seama de toate acestea doar uitându-se la deal și cercetând pietrele și solul, dar, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai sigur pe sine. [...]
Domnul Darwin este ori foarte deștept, ori are multă imaginație.
Stătea pe plajă și mânca fructe de tamarin și biscuiți la masa de prânz, când, deodată, a zâmbit. Unul dintre oameni l-a întrebat la ce se gândește. A spus liniștit că, într-o zi, va scrie o carte despre istoria naturală a insulei.
Când Darwin a pornit în marea lui aventură în jurul lumii, oamenii credeau că animalele și plantele au arătat așa dintotdeauna, de când au fost create de Dumnezeu. Darwin a pus la îndoială acest lucru, spunând că vietățile au fost într-o continuă schimbare și dezvoltare. Viața a fost o lupta pentru supraviețuire. Nu a existat niciun plan măreț. Schimbările s-au produs din întâmplare.

Sper că vă plac recomandările mele de azi și vă invit să ne scrieți și voi ce bijuterii similare ați găsit.

O săptămână frumoasă și liniștită să avem cu toții!

(6 ani și 7 luni)


luni, 20 iulie 2015

See inside Exploration and Discovery

Fantastică această carte recent publicată de editura Usborne! O recomand din tot sufletul tuturor copiilor care doresc să-și îmbogățească puțin cunoștințele generale, tuturor celor care vor să pătrundă în lumea atât de incitantă, ofertantă și fascinantă a marilor exploratori și decoperitori ai lumii.
Ca toate cărțile din seria See inside, și Exploration and Discovery este realizată în condiții grafice impecabile (16 pagini din carton gros, solid, lucios, peste 70 de clapete de ridicat, ferestre sub care cei mici descoperă surprize, informații chiar mai interesante decât cele pe care le găsim pe restul paginii).
Noi o iubim enorm, M. a fost atât de fascinată să asculte poveștile reale, multora dintre noi necunoscute, ale unor personalități precum Cristofor Columb, James Cook, Thomas Jefferson, Yuri Gagarin și mulți alții. Tati a fost cel mai fericit, el a declarat că și-a umplut sufletul de nostalgia cărților lui Jules Vernes, pe care, pe vremuri, le citea împreună cu tatăl lui.
Apreciez mult faptul că se păstrează o cronologie, că se insistă și pe elemente ce țin de geografie (nu doar de istorie), că totul are iz de aventură și chiar de umor. 
Eu spun că este o carte complexă, ce tare bine ar prinde în orice casă în care există copilași.
Emily Bone împarte cartea pe opt capitole ( Ancient explorers, Going the distance, Over the ocean, Natural discoveries, Into the interior, Race for the Poles, Final frontier și Roof of the World), iar Steve Scott le ilustrează fermecător, în culori vii, tare pe gustul copiilor.
Dar, ca să vă faceți singuri o părere obiectivă despre carte, am selectat fragmențele din câteva capitole, pe care vă invit să le parcurgeți în cele ce urmează.

După cum ați citit puțin mai sus, citim mai întâi despre exploratorii antici, despre vikingi, egiptenii antici și comercianții chinezi care, în urmă cu 2000 de ani au ajuns până în Roma!

The Silk Route was a land route across Asia udes by traders and explorers.
Traders went in a train of camels, called a caravan.

Continuăm cu Evul Mediu și ajungem la tânărul Marco Polo și călătoria lui în China:

After Marco Polo returned to Italy, he was arrested and put in prison during a local war. He told his story to his cellmate, who wrote it down for him.
I'll call it The Travels of Marco Polo.

Evul Mediu este extrem de ofertant la capitolul explorări:

Until the 1400s, Europeans didn't know if it was possible to sail around Africa. But, sailors wanted to try and find a sea route to India, then the "Spice Islands" of South Africa.
Medieval Europeans loved to use spices in cooking and medicines. Grown in the "Spice Islands", spices had to be transported to Europe on long, complex journeys by sea and land, which made them very expensive. Sailing fron Africa to Asia would have been much easier and cheaper.

Cum a descoperit Columb America aflăm din capitorul Over the Ocean:

In 1492, Italian explorer, Christopher Columbus, sailed out into the Atlantic, hoping to reach the spice markets of China. He found the continent of America completely by accident...
In 1519, a Portuguese sea captain, Ferdinand Magellan, had his sight set beyond America. He wanted to go all the way around the world.
He took a fleet of five ships, and over 270 men.
But, things soon started to go wrong...

Capitolul Natural Discoveries începe așa:

During the 18th and the 19th centuries, explorers were searching for a route linking the Pacific and Arctic Oceans, called the Northwest Passage. 
This didnțt exist - but it wasnțt until the 20th century that polar explorer Roald Amundsen (see page 11) successfully crossed it.
Îi mulțumim din suflet Ioanei pentru superba carte ce i-a deschis M-ei apetitul pentru lumea exploratorilor!
O săptămână liniștită și frumoasă vă dorim!

miercuri, 15 iulie 2015

Sleep like a Tiger

Bine v-am regăsit!

Vă invităm azi în căsuța noastră cu un motiv frumos - vrem să vă vorbim despre o carte deosebită, genul acela de carte pe care o citești, după care, zile în șir continui să te gândești numai la ea!

Textul semnat Mary Logue și ilustrațiile spectaculoase ale Pamelei Zagarenski fac din tema somnului un adevărat spectacol de metafore, nuanțe infinite de culoare (la propriu și la figurat), pe scurt, fac din Sleep like a Tiger o lectură fantastic de frumoasă și interesantă, un cadou ideal pentru orice copilaș.
Cele 40 de pagini de încântare maximă ( 224mm x 282mm) sunt cartonate, lucioase, un regal mi-aș permite să spun!
A durat mult până când am reușit să strâng bănuții pentru a o cumpăra, dar nu regret deloc suma investită - cuvintele mele sunt prea sărace pentru a o descrie cu fidelitate, iar reacțiile M-ei la auzirea textului și la vederea ilustrațiilor merită fiecare leu cheltuit. 
Știam că puiul meu are o slăbiciune pentru cărțile ce dezbat subiectul somnului la copii (vă amintiți de uriașa ei pasiune pentru Ziua în care a fugit Somnul), deci sunt cu atât mai fericită să știu că în suflețelul ei de copilaș care nu prea e prieten cu somnul, există bine cuibărite două cărți extrem de frumoase pe această temă.
Nu vreau să vă răpesc prea mult din bucuria și surpriza descoperirii comorilor din carte, deci vă rezum, pe scurt, subiectul ei: micuța prințesă nu vrea să meargă la culcare decât după ce părinții ei o conving că toate vietățile de pe planeta noastră dorm.
Totul pornește de la întrebarea: Does everything in the world go to sleep? 
Cățelușul și pisica familiei, liliecii, balenele, urșii grizzly, melcii, tigrul, ursul polar sunt date drept exemple, iar partea frumoasă a poveștii vine atunci când fetița aceasta preia câte un element caracteristic fiecăruia dintre animalele pomenite:

The little girl's bed was warm
and cozy,
a cocoon of sheets, 
a nest of blankets. [...]
She wriggled down under
the covers until she found
the warmest spot,
like the cat in front 
of the fire.
She folded her arms
like the wings of a bat. [...]
and she curles-up snail.
Then she snuggled deep 
as a bear,
the deep-sleeping bear,
and like the strong tiger, fell fast ... asleep.
Ultima ilustrație din carte emană atâta liniște, serenitate și calm, încât nici nu mai are nevoie de text - e slendidă, nu-i așa?
La cât mai multe lecturi frumoase vă doresc!

luni, 22 iunie 2015

"Everyone Can” (despre pian, cu Soft Mozart)

Zilele acestea împlinim 1 an și 6 luni de Soft Mozart, respectiv de studiu al pianului. 
Din prima clipă de utilizare a lui mi-am dat seama că este, de departe cea mai bună și sigură modalitate prin care putem învăța pianul (fără stresul programărilor, al timpului ce se pierde cu alergatul la meditații și, nu în ultimul timp, fără un stres financiar exagerat). 
Astăzi pot să declar că am strâns suficient de multă informație și materiale ce vă pot explica modul în care se utilizează și vă putem demonstra eficiența deosebită a sa.
Tot astăzi sper că le voi răspunde, prin acest articol, tuturor părinților care îmi adresează atât de multe întrebări privitoare la modul în care studiem noi pianul.
Fără nicio ezitare pot declara faptul că, dintre toate metodele de predare a pianului, aceasta mi se pare cea mai „child friendly”, cea mai accesibilă, motivantă și ușor de înțeles de către începători, în special de către copii (de la ani 2 ani în sus și chiar de către micuți cu dizabilități!). 

Motto-ul acestui program, Everyone Can, nu este un slogan, ci o realitate pe care am testat-o pe pielea noastră și am să vă explic imediat de ce spun asta. 
Cu o experiență de peste 30 de ani de profesorat și cercetare în domeniul pianului, Hellene Hiner (actualmente profesor la Universitatea Pedagogică din Herzen, Rusia), creatoarea Soft Mozart, a realizat un lucru remarcabil: faptul că, dacă întorci partitura clasică, de pe orizontală pe verticală, vei vedea că liniile și spațiile obținute coincid perfect cu clapele pianului! 
Imediat și-a dat seama că, dacă le va vorbi copiilor „pe limba lor”, dacă va aduce și alte „ingrediente” interesante în această ecuație, va transforma anevoiosul proces de studiu clasic al pianului, într-unul revoluționar, presărat cu multă joacă, interactiv și, ce mi se pare cel mai important, simplu, explicit, plin de logică, de sens și foarte similar cu filosofia Montessori. 

Mai mult decât atât, ea este cea spune că nu doar copiii foarte înzestrați pot învăța pianul (de aici și motto-ul pomenit mai sus).
Vă invit să ascultați cât de frumos pledează pentru introducerea muzicii în toate școlile!

Îmi place la nebunie faptul că această metodologie inversează pașii folosiți de către cea clasică, în care punctul de pornire îl constituie teoria muzicală, iar partea practică, de cântat la pian, se ivește atunci când copilul deja se va fi plictisit sau chiar intimidat suficient de mult pentru a mai continua acest proces de învățare. Ei, Soft Mozart începe cu joaca direct pe clapele pianului, iar teoria se învață pe nesimțite, ușor și lin cum nu vă puteți imagina. Copilul este entuziasmat, motivat, focusat atunci când nu îl înnebunești cu teorii, ci îl lași SĂ CÂNTE! Și, dacă există motivație, se va trezi în fiecare dimineață cu dorința de a merge la pian neîmpins de la spate.
Un alt aspect deloc de neglijat - odată achiziționat, programul poate fi folosit de către toți membrii familiei, fără costuri suplimentare! De-a lungul timpului, am văzut părinți care învață pianul alături de copil (cum este și cazul meu), dar și frățiori care învață împreună, iar acest lucru mi se pare fantastic de frumos (și deloc de neglijat pentru buzunarul părinților).

În filmul de mai jos veți vedea, concret, cum funcționează și cum se utilizează programul:


Soft Mozart beneficiază de o curriculă amplă, organizată pe multe nivele de dificultate, constând  în peste 500 de partituri interactive pentru pian, în format electronic. 
Conectăm, cu ajutorul unui cablu USB, calculatorul la pian sau claviatură (cu minim 61 de clape) și citim notele muzicale direct de acolo, cu următoarele avantaje:

~ Deja ați remarcat în filmul de prezentare faptul că se lucrează mult cu culorile (patru din cele șase variante de lucru sunt colorate) - portativul în cheia sol este verde, iar cel în cheia fa, maro.
Notele de pe liniile portativului sunt roșii, iar cele din spații sunt albastre - nici nu vă imaginați cât de repede învață copilul în acest mod, cât de repede învață „harta” pianului și poziția notelor pe liniile și spațiile portativului!

Urmăriți acest film, în care Hellene ne vorbește despre aspecte foarte interesante ale Soft Mozart:


~ Programul dispune de șase variante de lucru. 
În cinci din cele șase variante, nota curentă este, în permanență, evidențiată și adusă direct la nivelul privirii (fapt care ușurează enorm munca depusă de copilaș).
În prima, portativele sunt întoarse de pe orizontală, pe verticală, iar bulinuțele roșu-albastru, adică notele muzicale, dispun de două sisteme de notație - cel alfabetic și cel italian (folosit și în țara noastră). 
În cazul celei de-a doua notații, varianta unu, se face uz de pictograme sugestive: pentru „do”, copilul va vedea un desen ce ilustrează o ușă („door” în engleză), pentru „re” - ploaia („rain”), „mi” - oglinda (mirror) ș.a.m.d.
Aceste pictograme le folosim, la început, și pe clapele pianului (fie sub formă de stickere, fie sub forma unor cartonașe pe care le așezăm în dreptul clapelor pianului (le-ați zărit și în prezentarea lui Hellene).
În varianta cu numărul doi nu ni se mai afișează și denumirile notelor, ci vedem doar bulinuțele colorate. Stăpânirea acestei variante este cea mai importantă din procesul de învățare și pe ea trebuie insistat cel mai mult!

Variantele patru și cinci sunt identice cu unu și doi, însă ele se desfășoară pe orizontală.

De la varianta a cincea, trecem către partitura alb-negru. Aici, de mare ajutor, ne este linia verticală, galbenă, care ne atenționează la ce notă am ajuns.

Varianta a șasea este identică celei de pe hârtie, dispare linia ajutătoare, galbenă, notele nu mai „avansează” pentru a ajunge în dreptul privirii noastre, însă tot avem parte de un sprijin - o bulinuță verde luminează notele curente ce trebuie cântate.

~ Un alt element interesant este acela că suntem atenționați, de către un simpatic păianjen, ori de câte ori facem o greșeală.
~ În josul paginii ne sunt afișate timpul de execuție a piesei, precum și numărul de greșeli făcute.

~ Îmi mai place Soft Mozart și pentru faptul că nu se focusează doar pe pian - planurile de lecție propuse de Hellene sunt complexe, extrem de bine gândite și menite să îl învețe pe copil muzică, nu doar pian. Învățăm să citim notele muzicale, dar, prin exercițiile pe care ni le propune, ne dezvoltăm și simțul auditiv. Facem multe audiții muzicale (tematice, organizate), învățăm să scriem muzică, adică să scriem, la dictare, pe portativ și multe alte asemenea activități interesante și educative.
Ni se pun la dispoziție materiale audio, dar și printabile și filme motivaționale, în care personajele sunt marionete care îi învață pe cei mici că e normal și firesc să și greșim, îi învață ce este tonul, care e diferența dintre muzică și zgomot etc.

~ Deloc de neglijat sunt cele șase module/jocuri interactive ce însoțesc programul în sine. 
Urmăriți jocul "Fruit lines", care ne învață să plasăm corect notele muzicale (pe linii, respectiv spații):


~ Pe forumul Soft Mozart am întâlnit o comunitate minunată, de părinți și profesori de pian deopotrivă, care ne susținem, încurajăm și sfătuim între noi atunci când este cazul.
Acolo am găsit răspunsul la toate întrebările și neclaritățile mele și tot acolo mă întorc, cu drag, în fiecare vineri, pentru a nota, în jurnalul nostru, activitatea din timpul săptămânii în curs.
Este atât de frumos să urmărești evoluția acestor copii, iar bucuria mea crește ori de câte ori remarc profesori de pian care adoptă această metodă de predare, care realizează ce pas uriaș se poate face în studiul pianului cu ajutorul unei asemenea abordări inovatoare.

~ Un ultim avantaj uriaș pe care țin să-l menționez este acela că, în timp ce învață, partitura corespunzătoare uneia dintre mâini, programul redă linia melodică ce corespunde celeilalte mâini. Chiar mai mult decât atât, poți cânta, la pian, în paralel cu programul - setezi una dintre cele trei viteze ale sale și înveți să păstrezi ritmul corect, să execuți modulațiile și să punctezi toate detaliile piesei pe care o interpretezi!

~ Dacă sunteți interesați de această metodologie, puteți citi mai multe despre ea descărcând, gratuit (aici), cartea scrisă de fondatoarea ei, Hellene Hiner.
În urmă cu un an și jumătate, nu știam mai nimic despre pian. Știam doar că, ori de câte ori îl ascult, mă contopesc cu muzica acestuia, știam că îl ador. Spre marea mea rușine, recunosc că nu știam nici măcar ce rol au clapele negre, câte pedale are pianul și la ce folosesc ele, iar lista poate continua.
S-a întâmplat, totuși, ca M. să își dorească, foarte, foarte mult să studieze pianul. O jumătate de an ne-a bătut la cap că acesta este singurul lucru pe care și-l dorește de ziua ei.

Era și prea mică pentru ca vreun profesor să o primească la meditații, dar era și prea emotivă ca să accepte să lucreze cu altcineva decât cu mine la început. 
Și ce bine a fost ca lucrurile să se întâmple așa!
În timp foarte scurt și fără măcar să conștientizeze acest lucru, M. a trecut de la joacă la studiu constant. Ba mai mult, la un moment dat, am realizat că și eu încep să pricep tainele pianului și am prins curaj să particip chiar la recitalurile pe care Hellene Hiner le organizează de două ori pe an!
În acest an și jumătate, M. și-a dezvoltat extraordinar de mult urechea muzicală, ritmul, memoria, iar beneficiile la nivelul motricității fine au apărut la extrem de scurt timp de la intrarea ei în acest program - practic a trecut, peste noapte, la scrierea de mână! 
Dar, cel mai mare câștig e acela al încrederii în forțele proprii. Acum știe ce însemnă consecvența, munca asiduă și respectul față de cei care cântă la un instrument muzical.

Aici îi puteți urmări evoluția primului an de activitate la pian - prima ei lecțioară, evoluția în primele patru luni, respectiv un an:


În colajul de mai jos veți vedea cum folosește programul, ce jocuri improvizează și cum a învățat să „scrie muzică”:


Aici deja învață să cânte „artistic” și chiar cu ochii închiși (că doar îl adorăm pe Mozart!):


Iar în acest colaj suntem deja la 1 an și jumătate de pian:


Până și eu am făcut unele progrese... ele pot deranja urechile profesioniștilor, dar pentru mine contează doar faptul că am avut curajul să fac asta! Și am făcut-o nu la 2, 5 sau 6 ani, ci la 38!

Cu speranța că articolul meu de azi vă este util, vă mai scriu doar că, dacă vor exista solicitări, voi mai scrie articole cu explicații practice de utilizare a Soft Mozart.
Până atunci, inaugurez o nouă rubrică pe blogul meu, una ce se va numi „Jurnal de pian”, în care voi posta frânturi din activitatea noastră și din care vă puteți inspira dacă doriți să porniți și voi pe acest drum.
Dacă până nu demult, licența Soft Mozart putea fi achiziționată pentru perioade de la 6 luni în sus, de puțin timp ea se poate cumpăra pe interval de minim o lună de zile. Prețul acesteia este de 20 de dolari (se poate plăti prin PayPal, în lei, echivalentul acestei sume). Hellene Hiner oferă un discount de 5% tuturor celor care doresc să cumpere licența de la 6 luni în sus (vedeți prețurile aici). 
Pentru a beneficia de această reducere, folosiți codul cameliasoftmozart (cel pe care Hellene l-a stabilit exclusiv pentru cursanții din România).

Licența de o lună o puteți achizitiona de aici.
Mai mult decât atât, dacă sunteți harnici, dacă demonstrați că sunteți elevi sârguincioși postând activitățile și evoluția voastră în jurnalul de pe forum, participând la recitaluri, primiți (cum s-a întâmplat și în cazul nostru) burse constând în prelungiri ale licenței.

Închei recomandarea mea de azi cu un fragment din confesiunea pe care Hellene ne-o face în cartea despre care v-am vorbit puțin mai sus. Pentru mine, confesiunea ei a însemnat enorm atunci când am decis să îmi duc copilul pe calea Soft Mozart:

"When I was seven years old, I experienced my very first and most bitter disappointment. I absolutely loved music. So much so, that I even dreamed of going to music school and learning to play the piano. How joyful I was when I found out that I’d get to go there! With eager anticipation, I savored the image of my favorite preludes and waltzes simply flowing out of my fingers. But things didn’t turn out so easily [...] Music school turned out to be a total nightmare.

"For hours, I was tormented by merciless sheet music, trudging through the notes as if I were stumbling through dense jungles. My fingers refused to do what I wished; music wasn’t being made. My teacher didn’t notice all of this and commanded that I play with “expression and beauty!” Oh, is that all there is to it? Where the heck was the beauty that she was talking about? How could I hear the music I was playing when I was just trying to make my fingers hit the right keys on time? . . . "

O săptămâna frumoasă și plină de muzică vă dorim!

(6 ani și 6 luni)


vineri, 19 iunie 2015

Visul licuriciului

Pe vremea aceea, pădurile erau pline de vise. Creșteau nestingherite la umbra ciupercilor; uneori le găseai sub mușchiul verde și moale de pe scoarța copacilor, iar în diminețile răcoroase de vară stăteau tolănite pe câte o frunză de nufăr.
Frumoasă din cale-afară este această a doua carte, Visul licuriciului, scrisă de Laura Pamfiloiu! Dacă în aticolul precedent v-am vorbit despre „povești cu nasturi”, azi am să vă invit într-o lume a viselor... create de licurici!
Pe noi atât de mult ne-a impresionat gândul că licuririi sunt cei care făuresc visele, că felinarele lor strălucesc mai mult sau mai puțin în funcție de cât de mare sau mic este visul care sălășluiește în el.

Oh, și ce drăgălașe, delicate și inspirate sunt ilstrațiile create de Flavia Chiper!
Cum să nu te emoționezi, tu ca părinte, când citești următoarele rânduri:

Ziua în care s-a născut a fost cea mai fericită zi din viața părinților lui. Era mic, avea două antene minuscule pe cap, piciorușele tremurau ușor ca niște fire de mătase. Din momentul în care a venit pe lume, un zâmbet larg îi lumina fața. Avea niște aripioare străvezii, atât de subțiri, încât păreau două perdele de apă. Ce mai, era perfect!
Ne plac atât de mult metaforele inserate, cu multă dibăcie, printre rândurile poveștii al cărei mesaj poate fi înțeles ca atare sau ca o inițiere a copiilor în lume. Visele lor trebuie încurajate și susținute, frumusețea particularității fiecărui copil trebuie apreciată și valorificată corect de către părinții pe care micuții îi iau drept model.
De la fereastra licuriciului se vede întreaga pădure, așa cum prin ochii oricărui copilaș e bine să se vadă întreaga lume.
Toți cei din neamul lui erau culegători de vise, deci aștepta și el, cu mare nerăbdare, să-i crească aripioarele ca sa poată și el culege vise:

Familia de ciocănitori le prefera pe cele mici, cât niște boabe de piper, pudrate cu tuș și pline de gâdilici. 
Licuricii le culegeau doar pe cele coapte bine. Le îndesau în felinare, iar noaptea, când pădurea dormea, zburau cu ele pe la toate porțile. Visele scânteiau ca într-o ploaie de artificii.
Spre dimineață luminițele păleau, și unul câte unul felinarele se stingeau, semn că visele au ajuns la visătorii lor.
Povestea continuă frumooos de tot, dar ceea ce se întâmplă cu licuriciul nostru vă las să descoperiți de unii singuri.
Vă mai spun doar că și această carte se termină cu exerciții/jocuri de imaginație, prin intermediul cărora copiii vor duce subiectul poveștii mai departe:

~ Dacă ai culege un vis pentru părinții tai, care ar fi el?
~ Desenează și tu o pădure în care cresc vise.
Noi am recitit și frumoasa carte a lui Eric Carle, Shine with the Very Lonely Firefly, despre care am scris vara trecuta, aici.
Iar azi vom viziona (oare pentru a câta oară?) superbul film Maria Mirabela, despre care am scris în acest articol.
Ca să rotunjim frumos joaca noastră, am creat micuța noastră pădure de vise, întocmai ca în cartea ce face subiectul articolului de față.
Am pornit de la această idee și am ajuns la ceea ce vedeți!

Mușchiul de pădure (chiar dacă este artificial), crenguțele, ghindele și alte elemente ce amintesc de pădure nu puteau lipsi.
Iar o micuță instalație cu beculețe a creat întreaga magie!
Lăcașul bateriei se prinde de interiorul capacului și... puf...vraja e gata, avem zeci și zeci de licurici în casă.
Mai are rost să vă spun cât de fascinată stă M. seara, pe întuneric, și vorbește cu piticuții din borcănaș?
Sau cum ne propunem să adunăm vise mari și mici în el?
O zi cu vise frumoase vă dorim tuturor!

(6 ani și 6 luni)

Traduceți