luni, 28 iulie 2014

Wild Flowers (Usborne Naturetrail)

In sfarsit, a venit timpul sa ne indreptam atentia in vara aceasta si asupra florilor!
Pofta de citit despre flori ne-a venit dupa ce a doua carte din seria Naturetrail, Wild Flowers (editura Usborne) a ajuns in casuta noastra.
Este scrisa de Sarah Khan si ilustrata atat de frumos si de cald de catre Kristeen Rogers!
V-am mai spus, ador cartile "Naturetrail" deoarece, pe langa faptul ca sunt extrem de frumoase si ticsite cu informatii interesante si bine explicate copiilor, sunt exemplar organizate pe cinci capitole, pe teme (clare si scurte ca dimensiune, exact asa cum le place copilasilor).

Am selectat cateva fragmente din carte deoarece sunt convinsa ca le asteptati cu nerabdare:

How plants live

Flowers are plant's seed factories, making seeds that will grow into plants. Other parts do different jobs to keep the plant alive.
During the day, leaves make food, using water, and a gas called carbon dioxide from the air. To do this, they need energy, which they absorb from sunlight. The stem is a plant's transport system. It has bundles of tubes inside that carry food and water to every part. Hidden underground, roots are busy too, taking water and goodness from the soil and fixing the plant to the spot.
How to identify flowers

[...] The more you notice about a plant, the easier it'll be to look up. In your guide, the colour, size and shape of petals and sepals hold the biggest clues.
Leaves can help you identify a plant, too. Do they have one overall shape or does each stalk have several leafy hairy or bumpy, smooth or spiky? Colours range from dull grey, as well as almost every imaginable shade of green.

De la pagina 60 incepe un ghid de identificare a florilor salbatice, sectiune ce cuprinde fotografii insotite de descrieri si informatii privitoare la aceste splendide plante. 
Ce mult ne place faptul ca florile sunt grupate pe culori!
Did you know? 

Slugs and snails are slow but steady pollen-movers. As they slither and slide from one flower to another, they ooze thick slime, which pollen sticks to.
Look at the way flowers are arranged on a plant. Does each flower grow on a stem of its own? Or are there lots of small bunched together?

Pe M. au fascinat-o si informatiile din quicklinks: am jucat un joc de ajutat floarea sa creasca, am vizionat filme in care am observat cum incoltesc semintele si cum se deschid petalele florilor, am tras concluzii privitoare la "viata secreta a florilor", am revazut ciclul de viata al acestora, am disecat (virtual) o floare s.a.m.d.

Pictam floricele


De mult timp imi doresc sa experimentez cu M. pictatul pe folie de aluminiu, iar ideile din acest video-tutorial mi se par a fi unele dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum. 
Ne plac la nebunie macii, deci ne-am incercat si noi norocul cu acest proiect.

I-am trasat M-ei, cu un  marker subtire, negru, cateva linii orientative, iar ea a inceput sa aplice vopseaua.
Eu am pictat petele negre si umbrele discrete de galben din centru si iata ce a iesit.
Ne-am indragostit de acest tablouas! 
Nici macar lacuite nu sunt florile si tot arata fantastic de bine daca stam sa ne gandim ca sunt pictate pe folie de aluminiu. 
Sau, poate tocmai faptul ca suportul pe care am pictat are atat de multa textura, face ca rezultatul sa fie deosebit.
Si, pentru ca ne-a placut atat de mult sa pictam maci pe aluminiu, am mai incercat o tehnica inedita (aceasta). 
Pe o bucatica de carton am trasat conturul unor floricele si am trecut cu adeziv lichid peste intreg desenul. 
Am lasat totul la uscat peste noapte, iar dimineata, liniile de adeziv erau uscate si ieseau frumos in relief. Am aplicat din nou lipici, de data aceasta cu ajutorul unui baton si am suprapus folia de aluminiu. Am apasat usurel, pana cand florile de dedesubt au devenit vizibile, iar M. a inceput sa le picteze cu vopsea actilica (la inceput, cu pensula, iar cateva secunde mai tarziu, direct cu buricul degetului).

Nota: Daca dispuneti de markere in culori frumoase, efectul pe care il veti obtine pe aluminiu va fi la fel de frumos ca acela obtinut cu vopseaua acrilica. 
Cariocile simple se sterg, sunt foarte inestetice!

Sun catcher


Un alt proiect ce ne-a innobilat mult experienta aceasta cu florile, il reprezinta realizarea unui "sun catcher", pe care l-am gandit dupa capul meu, cu materialele pe care le aveam in casa.
Am cules floricele salbatice, iar M. a invatat sa le preseze (tot citiseram in "Wild Flowers" despre procedura, deci a fost prilejul perfect sa si punem cunostintele in practica).
Cand am fost convinse ca florile sunt bine uscate, am luat o folie pentru laminat, am trasat (cu un marker) un cerc mare si in interiorul lui, M. a asezat florile dupa pofta inimii.
Am laminat folia cu florile in interior, am decupat cercul si i-am perforat marginea de jur-imprejur.
M. a trecut o panglica lata prin toate aceste gaurele si in modul acesta i-am creat o margine delicata, deosebita sun catcher-ului nostru.
Asa arata el asezat pe fundal alb, si asa arata lipit direct pe geam (cu o bucatica mica de banda dublu adeziva sau de banda scotch).
.
Pentru noi, zilele acestea in care ne inconjuram de frumusetea si grandoarea florilor, sunt printre cele mai intense si asteptate.
Am pornit in aceasta aventura cu "Wild Flowers" la subrat, dar nu ne oprim aici, in zilele ce vor urma, va vom invita si pe voi sa gustati din jocul nostru de-a "saptamana florilor"!

Sanatate si mult frumos in jurul vostru va dorim!


(5 ani si 7 luni)

sâmbătă, 26 iulie 2014

Edward Lear's Book of Nonsense

M. adora literatura lui Eugen Ionesco, a absurdului, pe care a descoperit-o prin intermediul cartii Povesti 1, 2, 3, 4, carte ce produce un comic irezistibil, fantastica uimire si, nu in ultimul rand, multa, multa deruta.
Desi putin uimita sa observ cat de receptivi pot fi copiii la asemenea texte, atunci cand Anca (In minunata lume a cartilor) ne-a daruit Edward Lear's Book of Nonsense (editura Usborne), am fost convinsa ca va avea mare succes la M.
Si asa a fost! De zile intregi, lectura ei preferata o reprezinta povestile din "cartea aceea ciudata, care ma face mult sa rad". 

Ca sa intelegeti mai usor genul acesta de scriere, va invit sa parcurgeti un micut fragment preluat din lucrarea stiintifica, Periferia victoriana: Edward Lear si nonsensul.

Edward Lear (1812-1888), „geniu straniu şi probabil unic”, şi-a cîştigat existenţa ca pictor peisagist (mai ales în preajma Mării Mediterane), a dat lecţii de desen Reginei Victoria şi, datorită naturii sale intens umane, a fost apropiat al multor poeţi şi aristocraţi. 
Timid şi retras, chinuit de miopie şi epilepsie, a devenit celebru datorită altui talent – versurile nonsensice scrise pentru amuzamentul prietenilor şi al copiilor prietenilor, numite limericks
Vivien Noakes a subintitulat biografia lui Lear The Life of a Wanderer, cu referire la nenumăratele călătorii întreprinse de acesta (“Landscape painter in many lands” este epitaful de pe piatra sa de mormînt de la San Remo, Italia), dar wanderer („rătăcitorul”) este în acelaşi timp metafora care reprezintă în modul cel mai potrivit atît existenţa sa emoţională, cît şi sentimentul de melancolie care străbate prin suprafaţa comic absurdă a versurilor sale.

Cum am introdus-o eu pe M. in lumea deosebita a acestei carti? 
Am rugat-o sa se uite cu atentie la ilustratia de pe interiorul copertii si sa imi spuna daca totul pare a fi la locul sau, daca nimic nu i se pare straniu sau diferit de alte ilustratii pe care le-a intalnit pana acum.
Dupa cateva fractiuni de secunda, a inceput sa inceput sa se amuze copios si sa enumere "anomaliile" pe care le zarea: ca una dintre flori are urechiuse de iepuras, ca un soricel sta pe frunza unei flori fara ca aceasta sa se aplece sub greutatea lui, ba ca o pisica sta pe petala unei flori galbene s.a.m.d. 
Inca un motiv pentru care a indragit din prima clipa aceste desene este acela ca ii aminteau mult de ilustratiile Cristianei Radu, pe care le adora. 
Si, daca a facut aceasta constatare, a si fugit sa-si ia cele de trebuinta si s-a apucat sa deseneze, in timp ce pe mine m-a rugat sa incep sa citesc.
Ei, si uite-asa, dupa ce ne-am dat seama ca textele pe care le vom citi vor semana cu ilustratiile, adica vor fi mai stranii, nu vor avea multa logica, dar ne vor face sa zambim si chiar sa radem, am patruns, pentru prima data, in lumea inedita a lui Edward Lear.
Este o carte ca o bijuterie, cu copertile brosate, semn de carte din satin, 240 de pagini din carton gros si lucios (194 x 152 mm), cu ilustratii absolut fermecatoare, semnate Christine Pym.
Utile ne-au fost si quicklinks, care ne-au furnizat tot felul de informatii inedite si interesante: am vazut cum arata editia din 1846 a acestei carti, o fotografie de-a autorului, o caricatura pe care el insusi si-a realizat-o, am putut arunca o privire asupra notitelor sale de calatorie, dar ceea ce ne-a placut cel mai mult a fost sa admiram picturile sale deosebite.

Textul cartii este organizat pe cinci capitole, urmate de date biografice despre autor:
~ Limericks
~ Nonsense Songs
~ Alphabet I
~ Nonsense Botany
~ Alphabet II
~ Edward Lear

Tare mult ne plac Nonsense Songs, dintre care si fredonam cateva deoarece le-am gasit pe Youtube.
Citez din cele doua care ne plac tare mult:

The Owl and the Pussycat (aici), din care citez cateva versuri:
The owl and the Pussy-Cat went to sea
In a beautiful pea-green boat,
They took some honey, and plenty of money,
Wrapped up in a five-pound note.
The owl looked up to see the stars above,
And sang to a small guitar [...]."
The Table and the Chair

I.

Said the Table to the Chair,

"You can hardly be aware
How I suffer from the heat,
And from chilblains on my feet!"
If we took a little walk,
We might have a little talk! [...]
II.
Said the Chair to the Table,
"Now, you know we are not able!
How foolish you talk,
When you know we cannot walk" [...]
Iata si un exemplu de limerick:
There was an Old Person of Slough,
Who danced at the end of a bough;
But they said, "If you sneeze,
You might damage the trees,
You imprudent Old Person of Slough."
Senzationale sunt poezioarele din Alphabet (I, II)

I
I was an inkstand
Which stood on a table
With a nice pen to write with,
When we are able!
i!
Neat little inkstand!

J
J was a jug,
So pretty and white
With fresh water in it
At morning and night.
j!
Nice little jug!

Ww
W was once a whale,
Whaly
Scaly
Shaly
Whaly
Tumbly-taily
Mighty whale!

E
E was an eagle
Who sat on the rocks
And looked down on the fields
And the far away flocks.
e!
Beautiful Eagle!
Si tare pe gustul nostru sunt si cele din Nonsense Botany:

The Kite Tree

The Kite tree is a fearful and astonishing
vegetable when all the Kites are agitated by
a tremendous wind, and endeavour to 
escape from their strings. The tree does not
appear to be of any particular use to society,
but would be frequented by small boys if
they knew where it grew.
In loc de concluzie, pot sa spun doar ca recomand cu drag aceasta carte, in special copilasilor care sunt interesati de invatarea limbii engleze. Exercitiile de dictie, pe care le pune la dispozitie cu atata generozitate, sunt foarte bine asimilate de catre cei mici si le aduc beneficii multiple.
Faptul ca este si plina de umor si nonsens, ii incanta si mai mult pe copii, care stiti si voi cat de bucurosi sunt cand scapa de imperiul "normalitatii", al regulilor si normelor de tot soiul.
Weekend frumos si linistit va dorim!

(5 ani si 7 luni)

vineri, 25 iulie 2014

Shine with the Very Lonely Firefly

Atunci cand cumperi Eric Carle nu prea poti da gres, asta e lucru cert. Cu toate astea, am tot ezitat sa cumpar cartea, gandindu-ma ca poate textul e putin prea deja prea simplut pentru M. si ca poate de banutii aceia, as putea sa cumpar alta, care sa fie mai potrivita pentru ea.
Ii multumesc Cocai pentru faptul ca m-a facut sa-mi schimb radical parerea, sa realizez ca, tocmai datorita textului (tipic pentru acest scriitor) degajat si deloc obositor, mesajul cartii va merge la tinta, se va cuibari in creierasul ei si, inca un aspect foarte importat, putem folosi cartea si drept material didactic atunci cand facem exercitiile de citit in engleza.
Shine with the Very Lonely Firefly (aici) imbina frumoasa carte The Very Lonely Firefly (aici), cu activitatea practica, cu lipitul abtibildurilor, cu ajutorul carora, cei mici vor fi extrem de incantati sa completeze minunatele ilustratii ale lui Eric Carle.

Iata care consider eu ca sunt punctele forte ale cartii:

Odata iesit din ou, micutul licurici porneste in cautarea altor semeni de-ai lui. Deja intram intr-un subiect de mare interes pentru copilasi, acela al integrarii, al gasirii prietenilor adecvati, al importantei de a te afla in locul si in grupul potrivit.
Bietul de el, orice sursa de lumina o confunda cu un licurici! Cei mici tresar de emotie de absolut fiecare data, cu speranta ca licuriciul va fi mai repede scutit de atata cautare, tristete si singuratate.
Si aceasta idee mi se pare tare frumoasa - micutii invata, despre tot felul de surse de lumina, de la cea produsa de un bec sau de ochii unui caine si ai unei pisici, pana la cea a artificiilor si, in sfarsit, a licuricilor.
Ilustratiile sunt spectaculoase si ii atrag pe copilasi precum magnetii, linia narativa este logica, fluenta, iar faptul ca emotia creste si tot creste pe tot parcursul povestii, face ca cititorii sa stea cu sufletul la gura in asteptarea deznodamantului.

Eu am ales editia cu abtibilduri deoarece stiam cat de pasionata este M. de ele, dar si pentru ca am intuit cat de mult o va "prinde" povestea si cat de fericita va fi sa dea o mana de ajutor, sa intregeasca ilustratiile, sa simta ca il ajuta intr-un fel pe licurici.
Nota 10 autorului pentru ideea de a folosi abtibilduri reutilizabile! Joaca nu se temina niciodata, imi place ca, pe masura ce le refoloseste, micutul poate nara, isi poate imbogati vocabularul s.a.m.d.
Am trecut in revista ciclul de viata al licuriciului, cu ajutorul discului pe care l-am gasit printre activitatile din acest articol.
Avem deja un teanc considerabil de asemenea disculete, de care M. este extrem de incantata si pe care, la propria ei initiativa, le tot reia, le tot compara si comenteaza. 
Este, intr-adevar, o metoda simpatica si atragatoare pentru copilasi, incercati-o si voi (daca nu ati facut-o deja) si veti vedea ce succes vor avea si la voi.
Nota: Clema tip pioneza, care tine laolalta cele doua cartonase si care permite glisarea lor, o gasiti de cumparat in papetarii, magazine cu profil "hobby" sau online, de exemplu aici.
Asa mult entuziasm a provocat aceasta carte in casuta noastra! Am vazut-o pe M. sarind intr-un picior la finalul ei, incantata de deznodamant si tare, tare grabita sa confectionam si noi licuricii nostri!
Tin minte cat de fericita a fost si atunci cand am urmarit filmul Maria Mirabela si i-am colorat pe Omide, Oachi si Scaparici. A refacut si de aceasta data desenul, acum parca si mai constienta si mai atenta la ceea ce colora.
Acest colaj mi-a placut la nebunie si am incercat si noi sa-i dam viata.
M. a pictat fundalul tabloului, timp in care eu am decupat, din carton colorat, toate elementele necesare completarii tabloului.
Luna e realizata dintr-o bucatica de hartie, pictata de M. in nuante de gri. Dupa ce aceasta s-a uscat, am taiat-o in bucatele si am lipit-o pe fundalul albastru inchis.
Coditele le-am pictat cu vopsea florescenta, galbena. 
Am ales vopsea fluorescenta in locul unei fosforescente deoarece stiam ca prima ofera efecte spectaculoare de lumina, nu doar pe intuneric, ci si sub razele soarelui sau daca asupra ei se tine o lanterna aprinsa.
Ne-am jucat atat de mult, am privit micutele "lanterne vii" din tabloasul nostru de nenumarate ori, din toate unghiurile posibile si folosindu-ne de tot soiul de surse de lumina.
Totusi, daca lucrati cu copilasi foarte mici, va sfatuiesc sa alegeti materiale fosforescente, care lumineaza doar pe intuneric, doar noaptea, altfel veti risca sa le inoculati copiilor ideea cum ca licuricii lumineaza si ziua daca stau la soare etc.

M. a facut o pasiune pentru licurici si ii deseneaza cu atata drag! Deci, iata-l pe noul "locatar" de pe usa frigiderului nostru:

Convingeti-va singuri de frumusetea cartii, urmarind filmuletul de mai jos:


Un sfarsit de saptamana cald si frumos va dorim!




(5 ani si 7 luni)


miercuri, 23 iulie 2014

Articol (complet) pe tema caderii dintisorilor de lapte

In patru luni si jumatate, Zana Maseluta a vizitat-o de trei ori pe M. si, desi am fost luati din nou prin surprindere si aproape ca nu ne-a venit sa credem cat de mult se grabesc dintisorii noi sa se instaleze in gurita ei, nu mi-a mai ramas decat sa ma bucur ca aveam deja pregatite "cele de trebuinta" indulcirii putin a acestor momente.
Asa cum va promiteam intr-un articol trecut, am adunat toate materialele, toate ideile si le-am asezat aici, unde nadajduiesc ca veti gasi cel putin cateva idei pe sufletul vostru, pe care sa le preluati.

Pentru a evita incurcaturile, le-am grupat pe patru categorii:

~ carti (pe care le puteti oferi micutilor vostri inainte de sosirea Zanei Maseluta sau le puteti aseza alaturi de banut si alte lucrusoare, pe care zana i le lasa copilasului in dar)
~ pregatiri generale
~ daruri primite de la zana
~ daruri pe care cel mic le pregateste pentru zana

1. Carti

Dupa multe cautari, am ales sa achizitionez urmatoarele titluri:
Zana dintisorului
Este o carte superba, prima pe care am citit-o pe aceasta tema, si care ne-a dat ideea de a ne imagina ca dintisorii de lapte sunt seminte pentru viitoare stele de pe cer.
Faceti click pe titlul cartii si veti ajunge la articolul in care am scris despre aceasta carte focusata pe traditii din toata lumea, legate de cazutul dintisorilor.
Este o carte extrem de frumoasa, chiar pretioasa ca si aspect si interesanta ca si mesaj.
Victoria Hann, autoarea si ilustratoarea ei, construieste intreaga poveste pe un joc de cuvinte: in engleza "to lose one's sweet tooth" inseamna a-ti pierde apetitul pentru dulciuri.
Ei bine, cand Pinkalicious, protagonista cartii, isi pierde un dintisor, odata cu el ii dispare si pofta de a manca dulciuri.
De ce imi place aceasta carte, in ciuda faptului ca M. nu mananca zahar, deci nu i se potriveste deloc contextul acesta? Deoarece, la finalul povestii, Silverlicious invata unde anume zace adevarata "dulceata", invata sa fie rabdatoare si respectuoasa cu toti cei din jurul ei si sa nu mai creada ca intreg universul se invarte exclusiv in jurul ei.
Din pacate, varianta color a acestui jurnal eu nu mi-am permis-o, insa nu regret ca l-am cumparat nici alb-negru. 
Autorul ei, Alan Durant, are o idee inedita, aceea de a le-o dezvalui copiilor pe Zana Maseluta-copil, care are o mamica, un tatic, care merge la scoala si face studii serioase pentru a i se incredinta sarcina deloc usoara de a prelua dintisorii de lapte cazuti.
Carui parinte nu i s-a intamplat sa fie, macar o data, in situatia in care micutul lui sa nu doreasca se se desparta de dintisorul tocmai cazut? Eu stiu ca, pentru M. prima oara a fost extrem de greu sa ii spuna "La revedere!". De fapt, chiar si acum, la al treilea a plans pentru ca nu o sa-l mai vada vreodata.
Cam la fel, micuta Holly, din cartea scrisa de tot de Allan Durant (vezi cartea anterioara), ezita sa-si lase dintisorul pe mana zanei si chiar doreste sa-i adreseze acesteia cateva intrebari ce nu-i dau pace.
"Dialogul" dintre Holly si Tooth Fairy se realizeaza sub forma unor scrisorele, frumos asezate in plicuri pe care le regasim in carte.
In ultimul pliculet, cei mici vor gasi atat o scrisorica, cat si un banut auriu, din carton, pe care este gravata silueta zanutei.
Ce face Zana Maseluta cu dintisorii copiilor? Aceasta este intrebarea in jurul careia construieste textul autoarea, Denise Barry.
Am cumparat cartea atunci cand am citit marturia unei asistente de medic stomatolog, care spunea ca aceasta este cartea pe care aleg (dintre toate cele puse la dispozitie) sa o rasfoiasca toti copiii aflati in sala de asteptare.
Ilustratiile lui Andy Boerger sunt suave, ghiduse, calde si tare frumoase!
Frumoasa, iubita si adorata de toata lumea, Emma este o fetita tare fericita cu viata ei, dar careia nu ii place sa se spele pe dinti. 
Scrisa de catre un dentist, Alexander Zallavsky, si ilustrata minunat de catre Evi Shelvia, cartea le explica micutilor si le demonstreaza prin exemplul Emmei, cum sufera dintisorii in lipsa unei igiene adecvate sau, dimpotriva, cat de frumosi devin acestia daca sunt ingrijiti temeinic.
Nu in ultimul rand, foarte frumoase si utile mi se par cartile Usborne pe tema dintisorilor. Eu le-am descoperit recent si le voi cumpara, negresit: 

2. Pregatiri generale

~ Inainte de toate, va recomand sa parcurgeti usoare lectii pe tema igientei dentare. Din experienta va spun ca pentru noi aceste activitati s-au dovedit a fi extrem de utile. Aici puteti vedea cum ne-am jucat.
~ In al doilea rand, vizita la stomatolog (ideal unul specializat pe copii) este indicat a se realiza cu mult timp inainte de momentul in care incep sa cada dintisorii de lapte. Nu disperati daca cel mic nu doreste nici macar sa se aseze pe scaun, fiti rabdatori, calmi si ganditi-va in permanenta ca niciun drum pana la stomatolog nu inseamna timp pierdut - copiii au nevoie de timp pentru a se obisnui cu mirosul, zgomotele si, nu in ultimul rand, cadrele medicale, pe care le va tot intalni pe parcursul vietii. Abia dupa ce acesti pasi vor fi facuti, micutul va incepe sa colaboreze cu adevarat cu medicul.
Aici am scris eu despre prima experienta de acest gen a M-ei.
In acelasi articol gasiti printabile pe care le-am gandit special pentru acest eveniment (M. a fost tare incantata de ele).
~ Usita ce se monteaza pe perete, cea pe care soseste zana noaptea, este cireasa de pe tort in toata povestea aceasta. Ma bucur asa de mult ca am investit in ea! Cand M-ei i-a cazut primul dintisor, cand era atat de speriata si iritata din cauza durerilor, obiectul acesta mic si dragalas a insemnat enorm, fugea langa pat, deschidea usa, incerca sa o zareasca pe zanuta si parca durerile se atenuau si viata devenea mai frumoasa.
In acest articol am scris pe larg despre locul de unde am cumparat-o si modul in care am ornat-o.
~ Scrisorelele de la zana le avem de la dragii nostri prieteni, Hippo Atelier. Aici am scris in detaliu ce anume contine acest pachet de printabile.
Tutorialul pentru realizarea cutiutei destinate pastrarii tuturor amintirilor ce privesc dintisorii il gasiti aici.
~ In acelasi articol am scris si despre cum am realizat cutiuta in care vom pastra toti cei 20 de dintisori de lapte. Intre timp, pentru interiorul cutiei, am realizat un grafic printabil, pe care se noteaza ordinea in care au cazut dintisorii.
Cu drag vi-l pun la dispozitie aici.
~ Despre pernuta in forma de dintisor am scris aici. Daca puteti, realizati-o, este atat de frumoasa, copilasii isi mangaie obrajorii cu ea, o strang la piept cu mult drag si, nu in ultimul rand, este locul ideal in care zana poate lasa banutul in schimbul dintisorului pe care il va lua cu ea.
~ Un bol in miniatura, din lemn, argila polimerica sau cu uscare la aer sau din plastilina facuta in casa, poate constitui locul perfect in care copilasul asaza dintisorul inainte de culcare.
~ Zanuta din lemn am realizat-o folosind una dintre figurinele ("wooden peg") despre care am scris aici. Pe ea o pastram in cutia verde, alaturi de restul materialelor, iar M. o iubeste tare mult, chiar daca stie ca nu este adevarata Zana Maseluta.
~ Cum toate lucrusoarele legate de Zana Maseluta sunt in miniatura, va recomand sa pregatiti si un micut album foto, in care sa pastrati fotografii de dinainte sa cada dintisorul, de dupa caderea acestuia si, eventual, din perioada in care cel mic o asteapta pe zana.
Evident, puteti folosi un album clasic sau puteti confectiona rapid unul, asa cum am facut eu. Am scos fotografii (de dimensiuni mici), am scris pe spatele lor data si al catelea dintisor a cazut, dupa care le-am laminat in folii de dimensiuni tot mici (15,5 x 10,8 cm). Daca nu aveti folii mici, taiati in doua o folie A4 si ii rotunjiti toate colturile. Am facut doua gaurele (cu ajutorul perforatorului de hartie) pe marginea din partea stanga si am legat toate "paginile" albumului intre ele. Pentru ca aveam niste abtibilduri tare dragutele la indemana, le-am folosit si pe acelea pentru a adauga un strop de dragalasenie albumasului.


3. Daruri primite de la zana:

Pe langa carticele, Zana Maseluta adora sa lase in urma ei tot felul de "semne" care ii intaresc micutului convingerea ca a fost vizitat peste noapte, dar si daruri care sa-i aline suferinta (mai ales atunci cand dintisorul a parasit tare, tare greu gingiuta).
~ Evident, obiectul ce nu poate lipsi este o moneda, un banut. Noi obisnuim sa il spalam si sterilizam temeinic inainte sa il asezam langa patutul M-ei.
~ Va spuneam la inceputul articolului ca "povestea" pe care M. a acceptat-o cel mai usor are la baza ideea cum ca dintisorii se transforma in stelute de pe cer (vezi "Zana dintisorului").
Ei bine, atunci cand i-a cazut al doilea dintisor, alaturi de banutul de la zana, se afla si o sticluta plina cu stelute in toate culorile (confeti), de gura careia am legat trei stelute din argila polimerica, plus un cartonas pe care am lipit exact 20 de stele aurii, cartonas de care am legat un sirag de perle, fundite, o inimioara si o micuta "eticheta", pe care scrie: "Dintisorii mei ~ seminte de stele". 
M. a fost ataaat de incantata de acest dar! Acum, de cate ori ii cade un dintisor, isi alege o stea de pe "cer", adica dintre cele 20 lipite pe cartonas, si o incercuieste. La final, vom avea 20 de stelute incercuite.
~ Tot in numar de 20 sunt si margelutele din aceasta sticluta. Cel mic primeste, pe rand, cate una, iar cand toti cei 20 de dintisori vor fi cazut, din margelutele acestea se va face o bratara frumoasa, ce poate fi pastrata ca amintire (in cazul baieteilor) si/sau purtata (in cazul fetitelor).
La fel de bine se pot folosi si perlute! Aici aveti un model de bratara ce se obtine din ele.
~ Cand i-a cazut primul dintisor, la trezire o astepta pe M. aceasta sticluta, umpluta cu sclipici auriu, "praf de zane".
~ Cum zanuta are praf de zane inclusiv pe talpile picioruselor, mami s-a gandit sa coloreze cu ajutorul unui pix cu gel (auriu) multe urme de pasi. Cu proxima ocazie, langa pernuta M-ei va se va afla aceasta micuta "dovada" a faptului ca zana a fost in camera ei.
Aici aveti documentul, printati-l pe o bucatica de carton deschis la culoare, dupa care colorati cu auriu talpitele.
~ Din cartea "Diary of a Tooth Fairy" am aflat ca Zana Maseluta are intotdeauna asupra sa un carnetel si un creionas.
Asa mi-a venit ideea sa confectionez o "meander book", de 5 cm x 5 cm, dupa tutorialul acesta, o carticica in care putem aseza tot felul de biletele, in care zana ii poate scrie mesaje etc. 
Coperta si creionasul le-am modelat din argila polimerica, pe cel din urma dupa tutorialul acesta.
~ La Julia am vazut aceasta idee, mi-a placut la nebunie si am adaptat-o temei noastre. Cateva pietricele decorative din sticla, pe spatele carora lipiti literele ce alcatuiesc numele puiului vostru pot constinui un dar atat de frumos, dar si util.
~ Baghetica, zana si-o poate uita "din greseala" langa perna micutului, iar eu asa o "vad", maruntica, eleganta si finuta, dar si extrem de simplu de asamblat.
Iata si piesele de care am avut nevoie: un ac cu cap decorat (aici), o margeluta din sticla de Boemia, doua bile metalice, argintii (aici), un distantier cu rhinestone (aici) si cleste pentru bucle (aici).
~ Si cel de-al doilea dintisor al M-ei a cazut tot iarna, deci i-a pregatit zanei un ceai bun-bun de tot. Aceasta i-a lasat, drept raspuns la gestul frumos, o scrisorica in care ii multumea frumos si lauda ceaiutul.
Daca modelatul nu se afla printre pasiunile voastre, puteti folosi canite in miniatura (din ceramica, lemn etc).
~ Pentru ca isi ingrijeste dintisorii in mod exemplar, zanuta ii va lasa cu o proxima ocazie, doua charm-uri (in forma de dintisor si periuta de dinti), pe care le vom monta pe o bratarica.
~ Aceasta este o aripioara, modelata tot din argila polimerica si pe care o vom transforma in brosa.
In locul ei, puteti aseza o pana micuta, diafana, care va trimite copilasul cu gandul la aripioarele zanei. Sau puteti confectiona din hartie una frumoasa!
~ O mini-briosa (gatita cu miere in loc de zahar si pudra de roscove in loc de cacao in cazul nostru) este iarasi un dar excelent din partea Zanei Maseluta.
~ Cu gandul la vrajitoarea peste care aterizeaza casa lui Dorothy ("Vrajitorul din Oz"), m-am gandit sa-i realizez M-ei un semn de carte inedit. Doar ca de aceasta data, in locul picioarelor de vrajitoare, am modelat picioruse de zana.
Evident, semne de carte superbe se pot realiza si fara picioruse de zana. Acesta mie imi place tare mult.
~ Cu o seara inainte sa-i cada dintisorul, i-am facut M-ei o poza in timp ce dormea. A doua zi, am facut un colaj, in care zanuta pare sa isi indrepte baghetica asupra caputului ei si am scos fotografia la un centru de profil.
Nu va puteti imagina cat de fericita a fost M. la vederea acestei fotografii!!!
Daca doriti sa realizati si voi acest colaj, va pun cu drag la dispozitie PDF-ul cu zanuta (aici).
~ Printr-o conjunctura frumoasa, atat eu cat si M. am primit in dar cate o agenda identica. Le multumesc din suflet ambelor zanute care ne-au daruit aceste minunatii!
Agenda mea M. a vazut-o deja, dar pe a ei o pastrez pentru cand ii va cadea urmatorul dintisor. Atunci vom nota in ea amintiri legate de modul in care au cazut dintisorii.
~ Alte posibile idei ar mai fi:
  • semn de carte cu zana 
  • magnet de frigider de care prinde poza cu primul dintisor aparut in gurita copilului
  • felicitare scrapbook, pe care putem aseza fotografia copilului cu primul dintisori cazut si, eventual, un micut grafic cu aparitia dintilor si disparitia lor (iata ce de idei frumoase sunt aici)
  • semn pe clanta usii (gasiti o multime de modele aici)
  • "borcanasul magic" al zanei (idee preluata de aici)

4. Daruri pentru zana:

~ Micutii vor tremura de emotie la gandul ca ii pregatesc zanei un ceai, o gustare, o micuta atentie. Ati mai vazut micutul nostru ceainic din argila polimerica, azi va dezvalui si cum este facut. Am gasit un bec defect (din instalatia de brad), i-am indepartat invelisul exterior, firele si intreaga montura metalica, dupa care am inceput sa-l imbrac intr-o foita de argila. Modul in care il ornati va personaliza ceainucul si va asigur ca il veti iubi cu atat mai mult.
~ Dar, iata, ceaiul poate fi servit si asa: pe si sub palaria unei ciupercute simpatice. "Ceaiul" este obtinut prin umplerea canitei cu Loctite si presararea deasupra adezivului a sclipiciului de culoarea zmeurei.
~ M. adora si sa ii scrie micute ravase, scrisorele si sa ii deseneze tot felul de lucrusoare vesele zanutei.
In loc de concluzie doresc sa le amintesc, cu respect, celor care simt nevoia sa carcoteasca, faptul ca articolul acesta nu s-a scris de unul singur. In spatele lui sta munca, pe care, chiar daca unii parinti nu o aproba sau apreciaza, eu am depus-o. 
Repet ceea ce am spus de zeci de ori, preluati, daca doriti, ceea ce va place/potriveste, lasati-va inspirati si alegeti pentru puiutii vostri ce e mai bun.
Ideile pe care le-am strans in acest articol sunt multe si variate si trag nadejde ca oricine se poate regasi in cel putin una dintre ele.
Telul meu era acela de a strange idei pentru 20 de idei de daruri (cate unul pentru fiecare dintisor de lapte in parte) si chiar doresc sa fac acest lucru, in ciuda faptului ca sunt constienta ca, pe la varsta de 12 ani (cand cad ultimii dinti), M. va stii deja ca Zana Maseluta nu exista cu adevarat.
Ei, cu toate acestea, imi doresc sa pastrez traditia, sa inveselim si acele momente, poate chiar sa lucram impreuna la unele dintre craft-uri, doar de dragul frumoaselor amintiri de cand era de numai 5 anisori si un picut si i-a cazut primul dintisor!
Va invit sa ma completati, corectati (in mod decent si pe ton care sa faca muzica, nu galagie), sa imi atrageti atentia asupra unor posibile scapari, sa veniti cu idei proprii, nu in ultimul rand, sa ne impartasiti experientele legate de dintisori ale puiutilor vostri.

Nota: Pentru aceia dintre voi care ati vazut in acest articol (si nu numai) lucrusoare din argila polimerica pe care vi le-ati dori, dar nu va incumetati sa le modelati de unii singuri, Coca va sta cu drag la dispozitie. 
Puteti plasa comenzile voastre aici, ea e extrem de draguta si va da forma oricarei idee nastrusnice care va trece prin minte.

Acestea fiind spuse, sa asteptam Zanuta Maseluta fara teama, ci cu entuziasm si emotie constructiva!


(5 ani si 7 luni)


Traduceți