vineri, 7 iunie 2013

Imparatia lui Ciubotel

Cati dintre noi au auzit oare de scriitorul basarabean Spiridon Vangheli? 
Eu, care sunt filolog de profesie, nu am auzit pana acum despre el, cu toate ca este un nume greu al literaturii de peste Prut, si asta imi creeaza o stare de mare tristete si frustrare. De ce spun asta? Pentru ca acest scriitor nu ne poate ramane indiferent, mai ales celor care avem copilasi. 
Stim cu totii despre Nica al lui Ion Creanga, despre Habarnam al lui Nosov, despre Pipi Sosetica a lui Astrid Lindgren sau Matilda lui Roald Dahl, dar cati dintre noi ii cunosc pe Guguta sau pe Ciubotel ai lui Vangheli? 
Noi am facut cunostinta cu unul dintre personajele indragite ale domniei sale, cu Ciubotel, printr-o prietena foarte draga, din mediul virtual, Ionela, careia ii voi multumi intr-una pentru gestul minunat pe care l-a facut scriindu-mi si procurandu-mi (cu mari eforturi si implicand multa lume in aceasta ecuatie) una dintre cartile acestui scriitor,  Imparatia lui Ciubotel (editura Guguta, ilustratii Boris Diodorov), de care ne-am indragostit din primele secunde de lectura.
Daca imi este permisa comparatia, Spiridon Vanghelie este cel putin un Eric Carle roman (tot un distins domn octogenar, care a fost tradus in 38 de limbi, 72 de editii) si care scrie pentru copilul de pretutindeni, intr-un mod ce iti topeste inima (cred ca numai la Ion Creanga mi-a mai frematat inima de atata bucurie si fericire).
O frantura din gandurile si motivatia acestui domn de a scrie se afla pe coperta cartii, iar in clipa in care am citit aceste cuvinte, am fost pe deplin convinsa ca tocmai am gasit o mina de aur:

"Cand suntem copii, ne grabim spre cei adulti cum se grabeste calatorul spre munte. Abia cand ajungi in varf, descoperi ca altceva n-ai ce vedea mai frumos decat valea, pe care ai lasat-o la poalele muntelui."

Nu stiu daca a mai scris cineva, pe un blog de educatie timpurie, despre lucrarile acestui scriitor din Republica Moldova, dar eu ma simt datoare sa va spun tot ce am aflat in cateva zile de cercetari frenetice despre el:

Ispravile lui Guguta, Guguta, capitan de corabie, Guguta si prietenii sai, Imparatia lui Ciubotel, Baietelul din coliba albastra, Pantalonia - tara nastrusnicilor sunt cateva dintre cartile care i-au facut pe Spiridon Vangheli si pe eroii sai cunoscuti in lumea intreaga, fapt de care trebuie sa fim atat de mandri, mai ales ca vorbim despre o literatura mica, scrisa intr-o limba care nu e deloc una de circulatie universala!
Nici nu ma mai mira faptul ca, incepand din 1974, a fost distins cu premii literare ce iti taie rasuflarea (gasiti pe Wikipedia informatii despre munca si distinctiile sale).
Nu pot sa merg mai departe fara sa va dezvalui un interviu deosebit, pe care l-a acordat revistei VIP, in iunie 2006, din care am extras un micut fragment, ce imi intareste fiecare stare pe care am resimtit-o citindu-i cartea - exact asa l-am simtit si eu, pe tot parcursul cartii, ca pe un om extrem de modest, discret, corect si exigent cu munca sa, un om ce se dedica trup si sufletului si mintii copilului:

Doriţi să-mi laud „ciocul şi pana”? Apreciez mult tăcerea unui scriitor. Cuvintele trebuie lăsate să se odihnească prin dicţionare. Înainte de a pune mâna pe stilou, scriitorul ar fi bine să intre într-o bibliotecă să vadă miile de cărţi şi să se întrebe: „Oare le voi spune oamenilor ceva nou?”. În ceea ce mă priveşte, asta se referă nu numai la literatură, nu am complexe nici de inferioritate, nici de superioritate. Nu mi-am permis să mă uit la copil de sus, nici de la „înălţimea anilor”, nici de la „înălţimea meritelor”. Am înţeles de la bun început, că în orice moment copilul este în drept să întrerupă comunicarea noastră, închizând cartea şi plecând la joacă.[...]
Lectura împreună cu părinţii influenţează extraordinar copiii – râzând împreună, mirându-se sau întristându-se, discutând cele citite, părinţii îi arată copilului atitudinea lor faţă de diferite situaţii, îi învaţă să aleagă principalul de secundar, să facă concluzii.

Guguta si Ciubotel au ajuns pana si in Japonia, China, unde sunt iubiti la nebunie - cred ca e timpul sa ii cunoastem si iubim si noi, nu-i asa?

Cel mai mult m-a impresionat mesajul unei fetite, Angela Perjun, din satul Ocnita (Moldova):
"Draga scriitor iti trimit o fotografie de-a mea lui Guguta si una lui Ciubotel. Si el sa-mi trimita fotografii, ca ta-are as vrea sa fac cunostinta cu dumnealor. Si adresa de acasa sa mi-o trimita..."
Da, cartile lui Spiridon Vangheli au efectul acesta asupra copiilor! Noi citim pe nerasuflate cartea, iar M. ieri a plans in hohote, rugandu-ma din tot sufletul sa o duc in Moldova, sa il intalneasca pe Ciubotel!

Inevitabil, voi fi intrebata de unde se pot achizitiona aceste carti...
Va spuneam cat de greu am reusit noi sa cumparam Imparatia lui Ciubotel si ma simteam foarte prost la gandul ca o voi prezenta cititorilor nostri, dar nu voi putea sa le ofer o sursa de achizitionare a acesteia. 
Ei bine, chiar daca inca nu vine Ciubotel in Romania, am aflat (cu asa mare entuziasm) ca ne putem intalni cu Guguta si tatal sau, Spiridon Vangheli, sambata, 15 iunie, ora 11, la Palatul Copiilor din Iasi.
Da, aceasta carte a fost publicata si in tara noastra, de catre editura Doxologia si incepand cu acea data, va putea ajunge si in casele noastre! Am si confirmarea faptului ca nu se vor opri la acest titlu - eu sper din tot sufletul sa il aduca in Romania si pe Ciubotel, dar oftez mult si dupa Pantalonia si Strengaria!

Presimt ca voi mai scrie mult despre acest autor, dar deocamdata ma opresc cu informatiile aici si cotesc inspre prezentarea lui Ciubotel, caci sunt sigura ca asteptati cu sufletul la gura sa va prezint si "motive" pentru care noi il iubim atat de mult.

Cartea a ajuns la noi seara, M. deja era destul de obosita, dar nu m-am putut abtine, am inceput sa o rasfoiesc, sa rad, sa plang, fapt care i-a starnit si ei foarte mult interesul si nu s-a mai dezlipit de mine: am parcurs 38 de pagini fara oprire, cu ea aproape adormita pe bratul meu si doar dupa ce am asigurat-o ca vom relua de dimineata povestea am putut sa o duc la culcare.
Din capul locului, primele cuvinte din aceasta minunata poveste iti fac asa o pofta de citit, de visat, de zburat catre lumea copilariei:
"Cand m-am trezit pe lume, nu mai era nici bunica, nici bunicul... Iarna, imi faceam bunici de zapada... Nici prin gand sa-mi dea atunci ca, in raport cu timpul, si noi suntem niste oameni de... zapada."
Intinsa pe 127 de pagini (22 de capitole), cu ilustratii frumoase, profunde si atat de expresive, desi poarta in titlu cuvantul "imparatie", nu este o carte despre regi si regine in sensul clasic al cuvatului ci muuult mai mult decat atat. 
Cum il vad eu pe Ciubotel? Ca pe un copilas a carui imaginatie si curaj de a se lasa purtat pe aripile ei il face extrem de independent, curajos, puternic din cale-afara, dar si ataaaaat de sensibil si iubitor (in special cu mama lui). Vorbim despre un personaj creat de catre un scriitor ce si-a pierdut mama la varsta de 12 ani, care atunci cand a fost intrebat care este cel mai mare vis al domniei sale, a raspuns fara ezitare:
Îmi pare că viaţa noastră la toate vârstele 90 % este făcută din vise. Din copilărie, prin ceaţa anilor, îmi răzbate un vis aparte. Când am început a umbla cu caii, îmi închipuiam cum o duc pe mama în brişca noastră printre zgârie-norii New York-ului la fratele ei plecat în America. Mama a murit când aveam 12 ani, dar visul ăsta mă urmăreşte şi azi. (interviu)

Cum ne intampina Ciubotel? Cu intamplari ce lui i se par absolut firesti, naturale:
"Era un pic mai mare decat ciubotele si lumea, fara sa-l intrebe, i-a zis Ciubotel.
Mama avea baiat mai mult seara, cand il vedea acasa, caci ziua numai ciubotele stiau pe unde umbla el. Deunazi mama il cauta - Ciubotel nu-i. Cand colo, il gaseste in cotet.
- Ce stai, mai, in cuibar?!
Ciubotel se uita prin crapatura ochilor la mama: sa nu stie ea atata lucru?
- Il incalzesc, mama, ca sa nu raceasca puiul.
- Care pui, bre?
- Acela din ou, ca vine acusi gaina sa se oua...
Drept ca puiul nu a racit, dar, catre seara, tusea Ciubotel.
Mama i-a pus ventuze si, dimineata, i-a dat de grija sa nu iasa din casa. Pe la pranz insa, il aduce un om de mana cu picioarele u-u-de: l-a gasit hat dincolo de sat.
- Si incotro mi te-ai pornit, a? il intreaba mama.
- Sa vad unde se termina iarna, ca sa-ti aduc o floare de acolo.
Seara, cand adoarme Ciubotel, mama ii spune tatei oftand:
- Ma tem ca-l vom pierde prin troiene. Vom gasi numai straiele lui la primavara!"
In curand, Ciubotel incepe sa construiasca oameni de zapada, initial pe Mos Dalbu si pe matusa Dalba, mai apoi pe Ucu si tot asa, pana cand ajunge sa fie inconjurat de o mare familie de omuleti de zapada, a caror limba o si intelege si care ii devin ajutoare de nepretuit, alaturi de piticul de la Moara.
V-ati gandit vreodata ca existra vreo asemanare intre oamenii de zapada si morari? Da, oamenii de zapada cern norii de pe cer si ne aduc fulgii, exact asa cum morarii ne dau faina!

Stiati ca cei mici pot vorbi limba oamenilor de zapada, pe cea a ghioceilor, a fluturilor sau a randunelelor, ca pot repara moara din sat, ca pot salva o vita de vie de la inghet aducand zapada sau pot construi un turn mai inalt decat casa doar pentru a se urca in el atunci cand le este dor de mamicile lor, in speranta ca le vor vedea de acolo, de sus, oriunde s-ar afla la serviciu?

"- Mai, d-apoi tu nici nu te-ai dat azi jos de pe turn, ii spune mama seara.
- Daca mi-a fost toata ziua dor de tine!
Tata a facut acoperis in turn, ca sa nu-l ninga pe Ciubotel.
Sus nu era urat. Mai veneau si alti copii din partea aceea a satului sa-si vada mamele.
Ba uneori si tata se urca pe turn si flutura cu caciula inspre ferma: aica, vino, mama, indata, ca mi-e dor si mie de tine! Apoi il lauda pe Ciubotel, ca strasnic turn a mai facut!"

Si cat de frumos si mestesugit stie autorul sa il desparta, la venirea primaverii, pe Ciubotel de omuletii de zapada!
Mi-a stat inima in loc cand am citit ca, dimineata fiind, baietelul ii cauta innebunit si nu ii mai gaseste, insa in locul lor vine Ghiocica, o fetita pentru care matusa Dalba crosetase caciulita alba si bluza verde si care va salaslui in palaria lui Mos Dalbu, careia mamica lui Ciubotel ii croseteaza ciorapei si o tot cheama in casa, ingrijorata sa nu raceasca.

Chiar a doua zi tata cu Ciubotel au facut in usa casei o usa mica-mica, s-o poata deschide Ghiocica. Si in usile de la odai au facut cate o usa mica-mica...
Iar la caldarea cu apa au pus o scarita, ca fetita manca nu manca, dar apa voia mereu. Or e stiut ca nu avea sa bea din treuca, cu gainile! [...]
- Intra, fata hai, in casa si te culca in patul tau ori unde vrei tu, macar si in cotruta... Crezi ca eu am hodina, cand stiu ca dormi afara?!
- Mio, mio. Adica: iti multumesc, facea o plecaciune pana la pamant Ghiocica, dar se culca tot afara, in palaria lui Mos Dalbu.
E minunata si extrem de emotionanta intreaga carte, inca momentul intampinarii verii consider eu ca este apogeul intregii povesti!
Ritualul intalnirii satenilor cu sora soarelor (adica floarea soarelui, simbol al verii) este naucitor, de un umor extrem de fin si de o frumusete ce te face sa plangi in hohote, de emotie. 
Dar ma opresc aici din povestit, caci nu doresc sa va dezvalui toate frumusetile acestei carti din dorinta de a va lasa voua surpriza descoperirii lor!

Ne-a molipsit si pe noi bogatia de imaginatie a lui Spiridon Vanghelie, lumea aceasta in care rolurile de parinte ingrijorat sau de copilas neajutorat se schimba rapid, gratie unui joc (absolut genial) inventat de Ciubotel.
Nu exista absolut nicio bariera in calea nazdravanului, iar faptul ca parintii lui intra in acest joc este o lectie atat de importanta pentru noi, restul parintilor - de ce nu ne-am stradui si noi putin mai mult sa pastram un echilibru intre seriozitatea si rigiditatea rolului pe care il avem in cresterea puilor nostri si lejeritatea si firescul jocului de copil? Pe mine m-a pus foarte mult pe ganduri aceasta carte, inclusiv din acest punct de vedere...
Lacrimile mele au curs intr-una citind aceasta carte, iar pe M. am surprins-o, cand cu gurita laaarg deschisa a uimire, cand cazuta atat de mult pe ganduri, cu niste ochisori atat de bine fixati pe ceva ce se derula in mintea ei, incat imi era teama ca vocea mea sa nu o tulbure.

In concluzie, cum a simtit M. aceasta carte? Asa, prin desenat si colorat (acolo unde satul lui Ciubotel nu era acoperit de troiene de zapada)... Ea deseneaza extrem de rar (ii place mai mult sa coloreze), dar de data aceasta, a vrut sa surprinda momentul in care Ghiocica este primita in familie, apoi casele, aliniate intr-o ordine...dezordonata, precum si o poveste (nascocita de ea) in care taticul-copac leaga soarele pentru a-l indeparta de pe cer pret de cateva minute, deoarece acesta bate prea tare in ochii copacilor-puiuti...
Si daca ea, care are o obsesie pentru numerotarea corecta, "a uitat" sa mai numere corect casele din desen, inseamna ca a inteles tot ce era de inteles din povestea lui Ciubotel!
Mi-a mai facut o surpriza, mi-a desenat-o pe Ghiocica pe un biletel mic, mic, pe care mai apoi l-a infasurat bine de tot (ca sa nu pot deloc trage cu ochiul) si mi l-a strecurat in mana cu atata emotie ca si cum mi-ar fi daruit luna de pe cer! 
Le-a facut si prietenilor ei de joaca cunostinta cu Ghiocica (intr-o viziune proprie):

Doamne, cum il asteptam si pe Guguta in casuta noastra!

Later edit

13 iunie
Revin la acest articol, iata, dupa aproape o saptamana, pentru a adauga un nou desen realizat de M. azi.
Am presentimentul ca voi mai adauga multe asemenea desene, caci M. nu se poate dezlipi de lumea lui Ciubotel (chiar daca pe timpul zilei citim multe alte carti, facem activitati de tot felul, seara doar Ciobotel mai doreste sa i se citeasca).
Va voi decripta si desenul de mai jos:
Sora soarelui (floarea soarelui) este inconjurata de pasari si fluturari (atentie, steluta verde este taticul fluturilor desenati de ea), iar in coltul din dreapta, sus nu sunt doi sori, ci soarele in doua ipostaze diferite (in prima tocmai s-a acoperit cu o paturica pliiina de stelute multicolore).
18 iunie



(4 ani si 6 luni)


40 de comentarii:

  1. Cred ca M a simtit aceasta carte la fel cum simtim noi(si cred ca pot spune asta,fara teama de-a gresi!)cand citim postarile tale!
    Tot cu freamat!Tot cu o mare curiozitate!Tot cu nerabdare!
    Cat despre autorii necunoscuti dar cu scrieri atat de frumoase pentru copii sunt multe de spus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, iti multumesc pentru asa un compliment urias, dar eu sunt ooooohoooooo, la ani lumina de un asemenea talent.
      Tu esti atat de draguta, stiu ca ne iubesti mult, la fel de mult te iubim si noi si daca tu spui ca starnesc un picut de freamat, asta e extraordinar!
      Te pupicam mult, mult!

      Ștergere
  2. Ce dar ai tu, Camelia, sa insufli entuziasm, sa contagiezi cu entuziasmul tau! sigur ca mi-I doresc si eu pe Ciubotel si pe Guguta, sa-i pun laturi de Habarnam, si de Pippi, si de Dorothy! Iti multumim mult pentru prezentarea cartii! Si mai mult ii multumim M-ei, desenele ei sunt cea mai convingatoare pledoarie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Of, Andru, nu mi-ar ajunge 7 zile sa scriu tot ce mi-as dori despre aceasta carte - in permanenta am senzatia ca nu am scris destul, ca nu am reusit sa punctez cele importante.
    Dar, dupa cum spui tu, desenele M-ei spun mult, si vreau sa spun ca mai are inca alte cateva, pe care asa le-a impaturit (tot pentru a le face cadou), incat nu le-am mai putut fotografia... Asta inseamna literatura, nu-i asa? Creierul, sufletul copilului simt nevoia sa duca povestile mai departe, sa "lucreze", sa isi imagineze, sa viseze.
    Eu ma declar fan inrait, astept sa aud cum v-ati intalnit voi cu Guguta (mai sunt doar 8 zile)!!!!!!!!!!!!!
    Va pupic muuult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vrem si noi cartea! Abia astept sa o comand, multumim pentru recomanadre, mi-ai facut mare pofta sa-l intalnesc pe Ciubotel!

    RăspundețiȘtergere
  5. Valentina, Ciubotel inca nu a venit in Romania (noi am cumparat cartea din Republica Moldova). In 15 iunie vine Guguta, care este cel mai cunoscut personaj al lui S. Vangheli, un frate mai mare de-al lui Guguta :)))
    Sa speram ca editura va aduce cat mai multe dintre volumele lui in tara, ii rugam asa de frumos!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am citit cu ochii mari postarea asta si nu stiu de ce si de unde, din niste neguri de vreme, imi amintesc de Guguta. Oare am vazut cartea asta intr-o librarie de demult? Mie asa mi a rasarit in minte. Citind paragrafele din carte ma gandeam ca nu avem cum sa nu ne recunoastem in acele dialoguri pe pruncii nostri. Si Dante al meu se urca sus in deal, la casa bunicilor, ca sa ma vada pe mine cand vin de la munca. Acum tocmai ce s a asezat cu un oftat pe pat spunand: offf, viata asta e grea... Cu siguranta ne ar face o deosebita placere sa citim aceste carti, simt ca m am molisit si eu de bucuria descoperirii tale si de entuziasmul tau. Multumiri pentru impartasirea acestei bucurii. Mai ca imi vine sa dau o fuga pana la Iasi la rude pe acolo sa le iau cu copii cu tot la lansarea cartii. Oricum dau sfoara pe retea :).

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea, am voie sa te invidiez putin pentru faptul ca poti merge in Iasi?
    Mergeti voi sa-l intalniti pe tatal lui Ciubotel si ne spuneti cum a fost! Sunt convinsa ca merita tot efortul.
    Va imbratisez cu mult drag, asa de mult ma bucur ca te-am molipsit :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Camelia, atat de frumos ai scris incat ne-am indragostit si noi de cartea asta, fara macar sa fi apucat sa o citim! Multumim din suflet pentru recomandare, mie M. mi-a topit inima in seara asta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Raluca, eu iti multumesc - ma bucur atat de mult ca am putut face acest strop de bine inspre aducerea scriitorului si in inimile noastre!
    Va imbratisez din tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  10. Abia asteptam sa vad cartea! Si dupa cum ai prezentat-o....asa de minunat...ca de obicei, nu cred ca mai este cineva care sa nu-si doreasca sa-l intalneasca pe Ciubotel! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coca, atat de fericita sunt ca se intampla toate astea! Chiar daca Ciubotel va veni mai tarziu in Romania, sunt convinsa ca Guguta va fi atat de iubit si in tara noastra!
      Va imbratisez cu mare drag!

      Ștergere
  11. Metafora muntelui m-a facut sa plang, tare m-am regasit in ea! Numai ca acum ma uit si vad Valea Copilariei Ei Minunate...Si ma uit cu ochii mari la cei care ma intreaba cum de nu ma intorc la munca, ca uite, luna trecuta a implinit 2 ani, e maaaare de-acum, sa mearga la gradinita, sa intre in sistem !!! Pai cum sa ma intorc, ca eu de pe varful ala nu-mi pot lua privirea de la splendoarea si candoarea copilariei ei de care nu ma satur, si, asa cum spunea cineva, sorb din ea precum Fat- Frumos din izvorul cu apa vie...Camelia, pledez pentru joaca impreuna cu copilul, si nu ma refer doar la gadilat si la scenariile clasice gen "de-a magazinul", "de-a doctorul", "de-a gradinita" etc, ci la joaca "vie", datul pe tobogane impreuna, joaca cu orice, dar facuta natural, asa cum respiri...Merg zilnic in parc si vad cum multi parinti doar isi "plimba" copilul, ca pe un catel, fara sa-i vorbeasca, fara sa se bucure de nimic, fara sa observe nimic, fara sa sesizeze/ sa creeze oportunitati pentru a se juca si bucura impreuna...Si imi amintesc vorba aceea: oamenii nu se mai joaca nu pentru ca imbatranesc, ci imbatranesc pentru ca nu se mai joaca.Cu muuulta vreme inainte sa raman insarcinata (10 ani, cred) am inceput sa colectionez carti pentru copii, cartile sufletului meu. Le sorbeam si apoi le puneam in bibiloteca, pe un raft alaturat "artileriei grea" din literatura romana si engleza. Nu putini au fost cei care izbucneau in ras vazand titlul "Pippi Sosetica" sau "Bicicleta lui Miffy" sau "Winnie, melcusorul cel grabit". Si eu trebuia sa zambesc amabil si sa ma explic frumos si cu argumente, ca la scoala. As fi putut sa le ascund, dar nu m-a lasat inima, m-as fi simtit o tradatoare. Acum mi-am gasit in sfarsit libertatea, pot sa fac ce vreau, sa ma joc cat vreau, sa citesc ce vreau, sub pretextul ca ii place copilului...Slava Domnului ca ii plac toate care-mi plac si mie! Multumesc pentru recomandarea autorului si cartilor, par deosebite! Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea Dana, am plans citind comentariul tau, am facut ochii cat cepele pentru ca aveam senzatia ca este un text scris de mine insami...
      Nu pot sa iti spun ce senzatie fantastica am acum, cand descopar un om ce imi seamana atat de mult! Si eu am fixatia aceasta cu copilaria si cartile ei, cu joaca si cititul cot la cot cu micuta mea, la fel "imi alimentez" si eu sufletul cu tot ce respira a copilarie si, exact ca tine, traiesc prin cartile pentru copii. Daca stau sa ma gandesc un picut, in afara de lucrarea de diploma de la absolvirea facultatii (care a fost pe memorialistica de inchisoare- Lena Constante), toate lucrarile mele stiintifice au pornit de la carti scrise pentru sau de catre copii.
      La toate conferintele eu eram cea care vorbea despre carti destinate copiilor, ajungand pana intr-acolo incat am fost intrebata, in plen, daca am vreun motiv anume, dupa care toate privirile s-au inghesuit pe pantecul meu... Nu poti sa explici asa ceva, este un dat pe care il ai (sau nu), este ceva ce vine din mine si fara de cate simt ca mi se sfarseste viata, menirea.
      Si eu multumesc cerului, in fiecare zi, pentru faptul ca mi-a trimis o minune ce imi confirma fiecare traire, fiecare senzatie, un copil simte cu o intensitate uriasa viata, cuvantul, culoarea, durerea si fericirea.
      Iti multumesc din suflet, Dana si va imbratisez cu 10 perechi de brate!

      Ștergere
  12. Oh! Camelia! Ce carte!!! Da, ce carte! :) Prezentarea ta mi-au dat frisoane. Special m-am trezit foarte devreme ca să o citesc în linişte şi odihnită psihic şi bine am făcut. Mi-au curs şiruri de lacrimi simţindu-mă ca un om de zapadă şi dacă ar fi acuma zapada afară mai ca mi-ar veni sa fac si eu cativa oameni de zapada.
    Cât de frumos sunt aşternute şi meşteşugite cuvintele din carte. Cred că mă cuprindea frenezia dacă nu spuneai de unde am fi putut-o găsi :)
    Ema e o artistă! Desenele ei vorbesc frumos şi gandurile ei mareţe mă uimesc. 2-1-3-4 :) Draga de ea! e un sufletel micut care are trăiri atât de frumos conturate... şi ma repet, asa cum e ea pt tine o binecuvantare asa si tu esti pentru ea, pentru ca are asa o mama deosebita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melitta, am fost sigura ca vei fi extrem de impresionata de aceasta carte, caci stiu prin ce zbucium treceti - ii asteapta pe toti puiutii nostri momentul "urcarii in turn", offfff, cat dor si cate lacrimi.
      Va pupicam din tot sufletul, sunt convinsa ca il veti iubi pe Guguta, de-abia asptet sa ajunga odata si la noi!!!

      Ștergere
  13. Cami, ce pot sa spun mai mult decat au spus fetele in comentariile anterioare...multumim din suflet...tu cu harul tau deosebit descoperi adevarate comori si ni le impartasesti si noua, alaturi de tine si de micuta Maia, fiecare in parte, cu copilasii nostrii ne bucuram de aceste multe, multe minunatii pe care le descoperim prin tine. Multumim inca o data si de abia asteptam sa apara cartea, sa cunoastem si noi aceste aventuri fantastice! Multi pupici!

    RăspundețiȘtergere
  14. Alina, draga mea, m-am gandit la voi atat de mult in timp ce ii citeam M-ei aceasta carte! Mara seamana extraordinar de mult cu Ciubotel, mamica lui seamana atat de mult cu tine - va fi un balsam aceasta lectura, atat pentru ingerasele tale, cat si pentru tine (vei vedea)!
    Eu sunt convinsa ca editura il va aduce si pe Ciubotel la noi, TREBUIE.
    Va imbratisez si pe voi cu 10 perechi de brate!

    RăspundețiȘtergere
  15. Vai, am plans la postarea ta, Camelia! EU am crescut cu Guguta, nu-mi amintesc prea bine de Ciubotel, si tare am tresarit cand am auzit zilele astea de Evenimentul de lansare a cartii la Iasi. Noi stam in Iasi si de abia astept sa-i duc pe copii sa vada, sa auda despre acest mare scriitor caruia i-am citit la vremea copilariei mele cartile din scoarta-n scoarta (sunt din Republica Moldova). Acum si cu postarea ta, sigur in concediul care vine acusica, am sa le iau copiilor toate cartile acestui mare scriitor. Multumesc tare mult ca mi-ai amintit de el, eu entuziasmata de multitudinea de carti existente in RO, sincer, uitasem de cartile lui Spiridon Vangheli.
    Multumim inca o data si imbratisam micuta si mamica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viorica, draga mea, te invidiez pentru experienta pe care ai avut-o in copilarie cu Guguta, dar ma si bucur atat de mult ca ne confirmi valoarea cartii, a acestui scriitor! Doamne, te invidiez si pentru faptul ca veti merge la eveniment - poate ne vei povesti si noua cum a fost, ce au simtit copiii etc.
      Sunt perfecte cartile editate in Republica Moldova, dar au o problema: ortografia veche romaneasca, adica pastreaza scrisul cu i din i, si nu cu i din a, ceea ce deruteaza foarte mult copilul care acum invata sa citeasca :(
      In rest, totul este splendid!
      Va imbratisam si noi pe toti mult, mult!

      Ștergere
  16. Catalin Jeckel8 iunie 2013, 21:59

    M-am bucurat enorm sa vad cu cata caldura l-ati primit pe Spiridon Vangheli si eroiii sai de poveste care te cuceresc si ti se cuibaresc in suflet ca nimic altceva. Sunt cumva implicat direct in materializarea acestui proiect care cred ca este vital pentru copiii din Romania, lipsiti fara motiv, sau poate din cauza unor anumite orgolii ialomitene, de o uriasa, fara seaman, literatura pentru copii - cea scrisa de Spiridon Vangheli in Basarabia si tradusa in peste 38 de limbi in intreaga lume, chiar si in tari cu civilizatii, culturi opuse celei europene (Sri Lanka, Japonia, China). Sunt implicat in acest proiect intrucat dupa ce am citit cartea ,,Ispravile lui Guguta" si dupa ce l-am intalnit pe Spiridon Vangheli, in redactia editurii noastre, la Iasi, in 2011, nu am mai avut liniste gandindu-ma cum sa-l conving sa publicam cartile sale si pentru copiii, parintii, bunicii si educatorii din Romania. Anumite experiente romanesti il faceau pe acest urias scriitor sa ezite, dar pana la urma...iata, ca in 2013 reusim sa scoatem din tipar Ispravile lui Guguta si sa-l aducem la intalnirea cu copiii si pe tatal lui Guguta.

    Cum a aparut cartea cu Guguta? Cine l-a inspirat sa creeze un astfel de copil ,,cel mai harnic copl din literatura universala...care schimba din temelii lumea fiindca o schimba pe propriile temelii sufletesti" (afirma profesorul Theodor Codreanu)? Chiar propriul sau baiat, Radu, din nefericire trecut prematur in vesnicie, care pe la varsta de vreo 7-8 anisori l-a convins pe tatal sau, Spiridon Vangheli, sa mearga la Grinauti, la bunici, pe jos - erau numai vreo 200 km. Si au mers si, dintre toti, semnificatia adanca a acestei calatorii, a tatalui impreuna cu fiul sau, a inteles-o doar bunicul. Si in Ispravile lui Guguta, bunicului ii este rezervat un loc aparte.

    Ce sa spun, de cand ma stiu, nu am intalnit astfel de scrieri, precum cele ale lui Spiridon Vangheli, care sa-mi ocupe mintea si inima zi si noapte. Dupa Ipravile lui Guguta, am citit pe nerasuflate, impreuna cu cei doi baieti cucuieti ai nostri, celelalte carti, pe care doresc din toata inima sa le publicam cat mai repede: Imparatia lui Ciubotel, Strengaria, Baietelul din coliba albastra, Tatal lui Guguta cand era mic, Pantalonia, sau tara nastrusnicilor, Copii in catusele Siberiei.

    Pentru cei doritori atasez in acest mesaj si niste linkuri utile care sa ofere o imagine mai complexa a scriitorului Spiridon Vangheli si a literaturii sale pentru copii: http://www.bncreanga.md/pdf/Biobibliografia%20S%20Vangheli.pdf

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna seara, domnule Jeckel.
    Va multumim atat de mult pentru ca v-ati rupt din timp impartasind cu noi atata informatie interesanta si emotionanta, dar va multumim si mai mult pentru faptul ca ati reusit sa il convingeti pe Spiridon Vangheli sa publice in Romania!

    Stiti ce cred eu ca ati realizat? Tocmai ati inceput sa transformati soarta literaturii pentru copii din Romania, atat de vitregita si de aflata in umbra! Da, traducem din alte limbi, da, citim in alte limbi si le traducem copiilor nostri, dar asta nu e suficient! Copilul trebuie sa isi auda propria limba, in texte de calitate, este vital pentru creierul si sufletul lui, asta e parerea mea.

    Ne dati asa o veste buna cand spuneti ca veti aduce asa de multe titluri la noi, cred ca la noapte nici nu voi mai putea dormi de atata emotie! De cateva zile, fetita mea e Ghiocica si imi tot spune ca vrea sa fiu la fel de frumoasa precum mamica lui Ciubotel (cu obrajii rozulii si naframa galbena pe cap), Dumnezeu stie ce va mai scoate si Guguta din sufletul ei, din creierasul ei!

    Este atat de frumos si faptul ca vine in Romania exact dupa ziua domniei sale de nastere - foarte emotionat si, ce coincidenta minunata!
    Sa fie totul intr-un ceas bun!
    Va multumim si pentru link, este absolut impresionant.

    De-abia astept sa scriu si despre Guguta!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Am asteptat cu nerabdare sa primesc antologia lui Spiridon Vangheli; imi si inchipuiam cum voi citi pe nerasuflate peripetiile lui Ciubotel de cum as fi deschis cartea!
    Spre uimirea mea, nu am putut sa citesc mai mult de citeva pagini fara sa ma opresc - e atita magie si sensibilitate, atita finete!, in fiecare rind simti toata fiinta autorului, incit am fost coplesita de emotie si ma opream sa ma minunez si sa ma bucur de tarimul fara de seaman!
    Nu am cuvinte sa descriu fascinatia, emotia pura si bucuria infinita pe care le trezeste imparatia lui Ciubotel! Am sentimentul de a participa la un spatiu sacru. Si lacramutele care nu se mai opreau au spus ce nu se poate spune in cuvinte, e o minune la care ai privilegiul sa participi.
    O data ce cunosti acest tarim, nimic nu mai poate fi la fel ca inainte.
    Cit despre desenele Maiei, ce sa spun acum ca sint cu o ciubotica in Turturica? Sint minunate si astept cu rabdarea atitica sa adaugati si alte mici minuni! Pregatesc polobocul si straiele cele mai frumoase se le intimpin cum se cuvine :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Draga noastra, atat de mult ma bucur de faptul ca impartasesti cu noi aceste ganduri, stari splendide!
    Ma bucur ca doresti sa confirmi ceea ce eu am tot repetat: lumea lui Spiridon Vangheli este atat de vasta, atat de plina de emotie (la absolut fiecare rand), incat nu mi-ar ajunge intregul spatiu al blogului pentru a o descrie fidel.
    Oricat de mult am scris, tot mi se pare ca am vitregit descrierea de atat de multe lucruri. Nu asta e literatura? Eu spun ca da.

    Ii spun si M-ei cat de mult ti-au placut desenele ei, sunt sigura ca va fi atat de fericita!

    Te pupicam mult, mult!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa, articolul tau si desenele M-ei au emotionat si cred ca toata lumea abia asteapta sa il cunoasca si pe Guguta. Eu inca nu pot sa incep povestea (inclusa in antologia de care ziceam), nu ma pot desparti de Ciubotel! :)
      Cred ca este una din cele mai emotionante recomandari pe care le-ai facut si orice multumesc ar fi prea maruntel pentru uriasa descoperire!
      Despre Carte de citire si gindire conceputa impreuna cu Grigore Vieru stii ceva? Oare o sa se publice si la noi?
      Va imbratisez de linga Pachita si Chiril! :)

      Ștergere
  20. Hihihi, ce simpatica esti, mi te si imaginez cu Pachita si Chiril de-a dreapta si de-a stanga ta!
    Vai, cata bucurie mi-ai produs - am avut momente in care chiar m-am intrebat daca nu am trambitat prea mult, daca nu va crede lumea ca exagerez, asta in timp ce in sufletul meu era atata nerabdare de a-l face cunoscut pe acest scriitor genial, si atata dorinta ca lumea din tara noastra sa-l iubeasca, pretuiasca si pune aproape de suflet!
    Mie mi s-a spus de la editura Doxologia ca si ei sunt absolut fascinati de acest scriitor si ca vor face tot posibilul sa publice cat mai multe dintre operele sale, ceea ce pe mine m-a facut sa sar de pe scaun de fericire.
    Nu exagerez cu absolut nimic atunci cand spun ca nici pe Mos Craciun nu l-am asteptat (in copilarie) asa cum astept sa ii citesc si restul cartilor.
    Volumul cu Guguta este deja in drum spre noi, asa il asteptam!

    Cred ca ar fi si extrem de interesant sa vedem si Abecedarul scris de domnia sa impreuna cu G. Vieru!

    Te pupicam de pe o petala de Sora Soarelui!

    RăspundețiȘtergere
  21. Citesc, recitesc, ma opresc si ma minunez, si parca tot nu am suficiente cuvinte sa scriu despre bucuria ce ma cuprinde recitind Cartea cu Ispravile lui Guguta, ale marelui scriitor Spiridon Vangheli. Am fost si la prezentarea de carte, am auzit si discursul domniei sale, si desi suntem din aceeeasi tara am avut impresia ca a venit de pe o alta lume, o lume a povestilor care parca nu a facut atata parte din viata copilariei mele, cum face acum. E extraordinar ca l-am redescoperit, si asteptam cu mare nerabdare sa apara si celelalte volume.
    (Toata ziua m-am gandit sa va trimit un exemplar din volumul Ispravile lui Guguta, dar acum, din comentariul de mai sus, am aflat ca e deja pe drum).
    Va multumim inca o data pentru generozitatea si caldura cu care mi-ati reamintit de acest mare scriitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Viorica, ce draguta esti!!!
      Ma bucur atat de mult ca ti-am provocat aceasta emotie, dar in special ca ai ajuns sa il si vezi pe S. Vangheli!
      Va imbratisam cu mult, mult drag si iti multumesc inca o data din suflet pentru intentia ta atat de frumoasa :)

      Ștergere
  22. Ieri au ajuns si la noi cartile cu Ciubotel si cu Guguta, multumita unor prieteni de departe. Deocamdata doar le-am rasfoit - editiile de peste Prut sunt asa de elongate si de ingrijite! Abia astept sa intram cu adevarat in ele, cred ca n-am anticipat niciodata asa multa emotie! :)) Sper sa nu ratam experienta asta de lectura, am asteptari asa de maaari!

    RăspundețiȘtergere
  23. Andru, stii ce cred eu? Ca bucuria si emotia pe care le veti trai citindu-le vor depasi cu mult asteptarile, comentariile pe care le-ai citit, articolul meu, tot ceea ce se poate spune despre acest scriitor.
    Va doresc mult spor la citit, de-abia astept sa ne impartasesti impresii!

    RăspundețiȘtergere
  24. Am citit si ispravile lui Guguta si pe cele ale lui Titirica, insa Ciubotel ramine cel mai iubit de mine. :) Duiosia si delicatetea, dar si personificarile miraculoase eu nu le-am regasit in celelalte povestiri. Sau poate nu era momentul lor oare? :)
    Am gasit (pe Okazii) pentru cineva o versiune din Imparatia lui Ciubotel publicata chiar la noi. Se numeste Moara vesela si are un pret decent (eu am gasit-o chiar la un pret mai mic):
    http://www.okazii.ro/catalog/carti/carti-pentru-copii/fantezie-povesti-nemuritoare/moara-vesela-spiridon-vangheli-a116726938
    Nu are ilustratiile din cartea prezentata de tine, insa povestea e minunata si merita cunoscuta.
    Ma gindeam la cei care poate nu au rabdare sa apara si la noi Ciubotel. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Eu am povestea in antologie sub titlul Steaua lui Ciubotel, cu mai putine ilustratii. Sper sa vedem o serie Spiridon Vangheli publicata curind, as vrea tare mult sa am si versiunea cu ilustratiile originale. :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Chiar despre "Moara vesela" voiam sa scriu si eu. Camelia, dupa ce am citit prezentarea ta, m-am indragostit si eu de Ciubotel si ma gandeam cum il pot aduce de peste Prut si pentru puii mei. S-a intamplat sa imi cada im mana la biblioteca "Steaua lui Ciubotel" ("Moara vesela"), publicata acum mai bine de douazeci de ani de editura Ion Creanga. E extraordinar Ciubotel, copii mei vorbesc acum in limba oamenilor de zapada.
    Important este ca Ciubotel poate fi imprumutat de la biblioteca, deci citit si pentru micii romanasi. Doamne, cat de mult merita sa fie citit, e minunat!

    RăspundețiȘtergere
  27. Lorena, asa o bucurie imensa imi produce gandul ca tot mai multi copii romani se indragostesc de acest autor!
    Da, e adevarat, in multe biblioteci din tara exista cartile lui S. Vangheli, ceea ce e minunat.

    Va imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  28. Noi l-am luat pe Ciubotel de aici http://www.bestseller.md/carti-pentru-copii.html?editura=257. A durat cam o luna transportul, dar a ajuns cu bine. Alina B

    RăspundețiȘtergere
  29. Ce bucurie mi-ai facut, draga Adina! Imi doream atat de mult sa cumpar si "Pantalonia - Tara Nastrusnicilor"!
    Multumim din suflet si spor la citit!

    RăspundețiȘtergere
  30. a fost cartea mea preferata in copilarie. citeam din ea, inclusiv noaptea, pe ascuns, sub plapuma, la lumina lanternei. :) multumesc mult mult mult de tot pentru postare.

    RăspundețiȘtergere
  31. Cat de emotionant, Sasha!
    Si eu multumesc din suflet.

    RăspundețiȘtergere
  32. Probabil ati aflat ca deja sunt cateva dintre cartile lui Spiridon Vangheli scoase si la editurile noastre. Sunt in cap de lista la noi :)

    RăspundețiȘtergere

Traduceți